Trei mituri despre cititori

De-a lungul timpului, mi-am creat o imagine despre cum ar trebui să fie un cititor și care ar trebui să fie atitudinea vizavi de cărți și lectură în general. Acest „ar trebui” ne stă în cale de multe ori și ne împiedică să ne bucurăm de pasiunile noastre. Cu timpul, am realizat că plăcerea lecturii nu este ceva ce necesită control sau măsură, ci pur si simplu ceva ce poate fi simțit și trăit în ritmul fiecăruia.

De aceea, îmi propun să demontez trei mituri despre cititori care, de-a lungul anilor, m-au făcut să rămân cu o carte mai mult decât ar trebui sau să-mi doresc să iau o pauză de la hobbyul meu preferat.

Un cititor adevărat termină toate cărțile pe care le începe

Încă din copilărie și până acum câțiva ani, fiecare carte pe care o începeam venea cu o notă invizibilă și implacabilă, ce sugera că, odată începută, trebuie dusă până la capăt, fie că-mi place sau nu, fie că mi se potrivește sau nu. Acest sentiment care plana asupra mea venea ca o presiune suplimentară și mă împiedica, uneori, să mă bucur cu adevărat de cărțile pe care le citeam. Așa că am început să mă întreb: de ce fac acest lucru?

În copilărie, pentru a-mi forma acest obicei, mi-am propus — la recomandarea profesorilor — să nu abandonez nicio carte, pentru că, deși la început mi se păreau poate plictisitoare, mi s-a sugerat că până în final voi descoperi sensuri ascunse, care mă vor marca și mă vor transforma în moduri neașteptate. Și, de cele mai multe ori, așa a fost.

Dar ce se întâmplă când devii familiarizat cu mai multe genuri, stiluri, structuri, și experiența îți dictează să continui sau să abandonezi o carte? Răspunsul este că, în prezența obiceiurilor dezvoltate încă din copilărie — atât de bine exersate — în momentul în care dorești să abordezi lucrurile diferit, conștiința începe să-ți trimită semnale că ceva nu este în regulă. Creierul este reticent la schimbări, așa că ajungi să te simți vinovat că nu mai dorești să termini acea carte atât de nepotrivită pentru tine.

Realitatea este că anumite cărți ajung în viața ta în momente nepotrivite sau, pur și simplu, nu ți se potrivesc și nu vor fi pe placul tău niciodată, și este în regulă să fie așa. Suntem diferiți, și acest lucru este minunat. Nu trebuie să te simți vinovat că o carte care este considerată a fi o capodoperă a literaturii nu este pe placul tău sau că îți plac romanele care nu sunt pe placul celorlalți. Gusturile sunt pur subiective, iar ele se schimbă cu timpul.

Bucură-te de plăcerea lecturii pentru emoțiile pe care ți le oferă, pentru stilul autorului sau doar pentru a discuta mai departe cu prietenii tăi de la cluburile de carte. Relația ta cu cititul se va îmbunătăți și vei aștepta cu nerăbdare să ajungi acasă, „în brațele” cărții preferate, după o zi grea de muncă.

Dacă nu ai timp să citești zilnic, nu ești cititor cu adevărat

Ideea conform căreia doar cei care citesc în mod constant și termină de citit un număr considerabil de cărți pe lună sunt cititori cu adevărat mi se pare extrem de eronată și contraproductivă. Presiunea adăugată de obligația de a citi în fiecare zi, indiferent de stare sau dorință, transformă acest obicei într-o corvoadă și elimină plăcerea care ar trebui să-l însoțească.

Viețile noastre nu vin la pachet cu un program special pentru hobbyuri, așa cum, în acest caz, nu poate exista întotdeauna un timp special rezervat pentru lectură. A întrerupe lectura pentru o săptămână, o lună sau o perioadă mai lungă nu ne face să nu mai fim cititori, ci înseamnă că prioritățile noastre suferă modificări pentru un timp. Iar acest lucru este absolut normal. Consecvența este importantă doar atâta vreme cât te bucuri de lectură.

Rămânem cititori pentru că este parte din identitatea noastră, nu pentru că bifăm un număr de pagini pe zi.

Citește când și cât dorești. Este mai important să te bucuri de hobbyul preferat decât să bifezi un număr de pagini pe zi.

Un cititor bun are mereu o opinie clară despre o carte

Vi s-a întâmplat ca o carte să vă lase fără cuvinte? Să ajungeți într-un grup în care toată lumea își spune părerea, dar vouă să nu vă treacă nicio idee prin minte? Sau să vă ceară cineva — care nu citește de obicei, dar și-ar dori — părerea despre o carte cunoscută, pe care ați citit-o, dar despre care nu puteți spune nimic în acel moment?

Și mie. Uneori, cartea este o stare, ceva ce trăiești la un moment dat, la finalul căreia rămâi cu amintirea unei întâlniri foarte reușite, despre care nu dorești să mai vorbești. Rămâi îndrăgostit de carte și nu dorești să diseci acel sentiment care te-a posedat de la început până la final, așa că singurele cuvinte pe care le poți spune sunt: „Mi-a plăcut nespus.” Și atât.

O tetralogie care m-a marcat profund este seria „Cimitirul cărților uitate” a lui Carlos Ruiz Zafón, despre care încă nu am putut scrie o recenzie pe blog. Dar, probabil, pe viitor — după ce o voi fi citit încă o dată — voi împărtăși cu voi modul în care m-au marcat aceste cărți. Cine știe, poate o voi privi într-un alt mod. Dar, pentru mine, va rămâne întotdeauna seria mea de suflet.

Cititul este o experiență personală, pur subiectivă, un refugiu pe care fiecare îl vede și îl percepe prin prisma experiențelor și valorilor sale.
Sfatul meu este să citiți doar ceea ce vă face plăcere și să nu vă lăsați intimidați sau influențați de viziunea altor persoane.
Îmbrățișați-vă preferințele, celebrați-le și împărtășiți-le cu cei care sunt cu adevărat curioși să descopere noi perspective.
Până la urmă, în asta constă frumusețea lecturii.

Tu ce mit despre cititori ai simțit pe pielea ta? Aștept părerile voastre în comentarii.