Autobiografie
Recenzii de autobiografii — mărturisiri personale, vieți trăite cu intensitate și povești reale spuse la persoana întâi.
-
Citind Lolita în Teheran, Azar Nafisi
„Și cum aș putea uita zilele acelea, când alcătuiam lungi liste cu tot ce datoram Republicii Islamice: petrecerile noastre secrete, înghețata mâncată pe stradă, teama să te îndrăgostești, să te ții de mână, să te dai cu ruj, să râzi în public și să citești Lolita în Teheran.” Cartea aleasă în luna octombrie la clubul de carte The Feminist Readers poate fi văzută ca o poveste de groază. O poveste de groază care începe cu îngrădirea drepturilor femeilor, puțin câte puțin, până ce ajunge la prezentul la care azi suntem martori îngroziți. Este nevoie doar să aruncați o privire asupra veștilor care vin din Iran pentru a înțelege: femeile trebuie…
-
Desculț, Zaharia Stancu
„- Dacă pământul ar fi al nostru, îl aud pe tata, am trăi cu totul altfel. Am trăi mai bine. Dar pământul e al boierilor, al ciocoilor. Trăiesc boierii bine. Trăiesc ciocoii bine. Noi ne alegem cu oasele rupte de muncă. A dat ceva pământ rumânilor Cuza, demult. L-au scos din scaun boierii. A venit în capul țării un neamț mărunt. S-a dat cu cei ce l-au adus. A uitat de prostime.”
-
Noi, copiii din Bahnhof Zoo, Christiane F.
Ce înseamnă să fii adolescent într-o lume care te abandonează? Cum arată copilăria când mediul în care crești e lipsit de siguranță, de afecțiune, de repere? „Noi, copiii din Bahnhof Zoo” nu oferă răspunsuri, ci te obligă să privești realitatea direct în față – o realitate care, din păcate, nu e doar parte din trecut.
-
Noaptea, Elie Wiesel
Romanul „Noaptea” de Elie Wiesel este o operă autobiografică puternică și profundă care descrie experiențele autorului din timpul Holocaustului. Publicată pentru prima dată în 1956, această carte a fost și este în continuare considerată una dintre cele mai importante mărturii despre ororile lagărelor de concentrare naziste.
-
Ileana, principesă de România, „Trăiesc din nou”
„Nu sunt decât un biet suflet pribeag și rătăcit, căutând cărări pe care altădată le-am cunoscut și le-am iubit. Dar acum, astăzi, cum poate cineva să audă un suflet fără glas?”




