„Trei ani în labirint” cu numele original de „Three years with the rat” este romanul de debut al lui Jay Hosking și întâmplător sau nu urmărește incredibila capacitate a unui șobolan, numit Buddy, de a evada din timpul prezent și liniar, în alte universuri paralele, un concept greu de înțeles pentru un începător în domeniul științific precum naratorul nostru fără nume.
Sinopsis
„Încercarea unui tânăr de a-și găsi sora dispărută îl catapultează într-un labirint periculos de secrete. După ani de pendulări între diverse joburi, un bărbat se întoarce în orașul tinereții sale, atras de perspectiva de a se afla în preajma surorii sale mai mari, Grace: inteligentă și charismatică, deși rebelă și impetuoasă, aceasta a fost mereu modelul și eroina sa. Ea este acum o promițătoare absolventă de psihofizică și centrul unui grup de prieteni care îl adoptă imediat pe „fratele mai mic”, oferindu-i camaraderie, dragoste și chiar un loc de muncă decent. Dincolo de clasicul complot noir sugerat de dispariția unei femei, acest roman oferă perspectiva unei așa-zise realități ce se prăbușește în știința speculativă, amintind de House of Leaves a lui Danielewski. Trei ani în labirint ne oferă, în același timp, un mister care solicită la maximum mintea, punând la îndoială însăși natura timpului, dar și povestea unui tânăr care trebuie să facă față forțelor periculoase de distrugere pe care le purtăm cu toții în noi.” (sursa raobooks.com)
Povestea acestui roman este extrem de interesantă, începe în anul 2008, trece apoi la 2007 și, mai apoi, la 2006 și le alternează până la final când întregul mister va fi elucidat. Naratorul acestei povești este chiar fratele lui Grace, al cărui nume rămâne o enigmă, iar scopul lui este acela de a-și găsi sora dispărută, iar apoi pe iubitul acesteia dispărut și el la un an distanță.
În mod absolut inexplicabil, am realizat abia acum în timp ce scriu această recenzie că numele naratorului nu a fost niciodată revelat, el fiind numit fratele mai mic al lui Grace sau având alte porecle date de prietenii comuni sau de iubita sa. Într-atât de tare am fost captivată de poveste, încât nu am fost conștientă de acest amănunt. Poate autorul a vrut să evidențieze faptul că naratorul este o unealtă, ca și șobolanul Buddy, prin intermediul căreia se va putea călători în timp spre elucidarea disparițiilor misterioase. Ori poate că nu este a naratorului povestea. Orice variantă ați alege, cert este că rezolvarea acestui puzzle vă va captiva pe loc.
Mi-a plăcut faptul că încă de la început Jay Hosking te introduce direct în miezul acțiunii și începe cu momentul dispariției atât a lui Grace, cât și a iubitului său John. Felul în care acesta descrie fosta lor locuință, acum uitată și părăsită, are darul de a te pune pe gânduri, determinându-te să reflectezi la impermanența propriei existențe.
„Totul este curat și nefolosit, dar apartamentul miroase a rânced, a mucegai și a moarte.”
Pe măsură ce avansează cu rezolvarea puzzle-ului din jurul misterioaselor dispariții, naratorul află despre legătura lui John cu Grace, care a luat naștere încă din copilărie. Oare să fie pur întâmplătoare această întâlnire sau este calculată perfect pentru a servi unui scop? Nu aflăm decât abia mai târziu dacă este vorba despre închipuire sau realitate, însă orice amănunt este extrem de important în rezolvarea misterului romanului.
„Și, în ciuda senzației pe care o aveam uneori, aceea că sunt privit de fiecare dată când imaginea mea se reflectă in vreo suprafață, am crezut că experiențele cu necunoscutul și inexplicabilul trecuseră.
Câțiva ani mai târziu am cunoscut-o pe Grace și, deși ea nu m-a recunoscut, am știut că-i mai văzusem o dată imaginea.”
Obsesia lui Grace pentru timp și pentru găsirea unui metode de măsurare a acestuia este mistuitoare, îi consumă pe toți din jurul ei, iar fratele său, din dorința de a-și ajuta sora și dintr-un sentiment de vinovăție apărut încă din copilărie față de aceasta, își amână propria fericire pentru a o susține și a o ajuta pe Grace. Cu timpul însă, ne vom da seama că singura care se poate salva este chiar Grace, autorul subliniind ideea că noi suntem propriul nostru salvator și atâta vreme cât noi înșine nu ne dorim anumite lucruri pentru noi, orice efort exterior este zadarnic.
„Timpul obiectiv era simplu de măsurat, a spus ea: oamenii îl măsurau cu precizie de sute de ani, cu ajutorul ceasurilor. Cu toate acestea, timpul subiectiv părea să necesite unele șiretlicuri: dovezi care să sublinieze aspecte precum ritmul cardiac și activitatea creierului, pentru a nota pe scurt o experiență individuală care demonstrează că timpul merge înainte. Grace continua să pronunțe cuvântul oscilație, care descria modelele delta si gamma, fără a-mi explica vreodată ce era aceea.”
Foarte interesant mi s-a părut dansul cu timpul, iar ștergerea din memorie a unora dintre persoane m-a dus cu gândul la filmul Eternal Sunshine of the Spotless Mind unde Jim Carrey și Kate Winslet joacă rolul unui cuplu, la început extrem de îndrăgostiți, iar apoi incapabili să gestioneze conflictele apărute, motiv pentru care Kate în rolul lui Clementine decide să-l șteargă pe el din minte, împreună cu toate amintirile lor. Un film absolut superb, pe care îl recomand.
„E ceva destul de trist in expresia ei. Mă întreb dacă se poate simți rănită în legătură cu o despărțire care nu a existat niciodată pentru ea. Chiar mă întreb dacă este aceeași femeie care s-a despărțit de mine, dacă a fost reinventată sau, pur și simplu, înlocuit cu o altă versiune a ei. Sau poate că eu nu am existat niciodată. Poate că se gândește la relațiile care au avut loc in absenta mea.” (naratorul despre fosta lui iubită, Nicole)
Mi-a plăcut foarte mult, atât subiectul ales, cât și modul de scriere al autorului; Jay Hosking are darul de a conecta cititorul cu personajele sale și de a-l face parte din poveste. De asemena, se simte influența domeniului științific studiat de Hosking, iar uneori am avut senzația că naratorul ar fi chiar vocea autentică a autorului prin intermediul căruia acesta ne-a putut vorbi fără rețineri.
Pe parcursul romanului nu am știut exact la ce să mă aștept; mi-a plăcut ideea din final legată de misterul disparițiilor, însă mi-ar fi plăcut să fie un accent mai mare pe aceasta. M-a lăsat cumva curioasă în legătură cu diferite elemente sau personaje și a părut ușor neterminată.
De asemenea, nu a atins direct subiectul privind motivele care au dus la dispariția lui Grace, subtilitatea mult apreciată în prima parte a romanului putând fi transformată într-o explozie de informații care să ofere acea încheiere mult așteptată sau imaginată de mine.
În cazul în care v-am făcut curioși, puteți găsi cartea aici:
Despre autor
Jay Hosking a obținut titlul de doctor în neuroștiințe la Universitatea British Columbia, unde a studiat baza neurologică a alegerii, fiind interesat în același timp, și de scrierea creativă. Povestirile sale scurte au apărut în publicațiile The Walrus și Hazlitt, situându-se apoi pe lista lungă a nominalizărilor pentru concursul CBC Canada Writers Short Story și primind o mențiune specială din partea editorului în antologia Pushcart Prize. În prezent studiază creierul uman și procesul de luare al deciziilor la Universitatea Harvard. (sursa editura rao)
Debutul său literar, „Three Years with the Rat,” lansat în 2017, îmbină elemente de thriller psihologic și ficțiune științifică, reflectând interesele sale în domeniul minții umane și al timpului.