-
Marele marinar, Catherine Poulain
„Oceanul care înainta. Cerul care se căsca. Lumea imensă. Unde să-l regăsesc. Amețeala mi-a tăiat răsuflarea. Umbrele din jurul meu se mișcau odată cu vântul. Copaci morți. Mi-era frică. Vuietul oceanului părea amplificat de noapte. Cerul se deschidea ca un hău. Am crezut că aud țipătul dureros al cufundarului străbătând noaptea. Venea de așa departe…Totul îmi scăpa. Totul era exagerat și voia să mă zdrobească. Eram singură și goală. Râsetul dement al păsării a răsunat în vuietul lumii, ca și când ar fi fost inima lui. Găsisem ce căutam. În sfârșit îl regăsisem, țipătul cufundarului în noapte. Am adormit.”
-
Leviathan, Julien Green
„N-avea nici o importanță că-i întuneric sau lumină în odaie, că inima omenească poate fi împietrită sau milostivă. Lumea se destrăma ca un vis urât; din toată această viață nu-i mai rămânea decât durerea ce mai stăruia în carne, dar și această durere asurzea treptat, ultimele legături se rupeau. Din tot haosul în care se învălmășeau acum toate cele pământești, doar sunetul vocilor mai răzbea până la ea, dar nu le mai prindea înțelesul. Ochii ei începeau să se ațintească asupra viziunii pe care morții o contemplă veșnic.”
-
Ochii Monei, Thomas Schlesser
Prin intermediul romanului „Ochii Monei”, Thomas Schlesser prezintă povestea relației puternice dintre un bunic și o fetiță, ce înflorește prin intermediul artei și a semnificației ascunse a fiecărui tablou. Prezența artei și analizarea istoriei acesteia reprezintă nu doar hrana sufletelor celor doi, dar au și rol de inițiere pentru cititor, pe care îl captivează încă de la început, plimbându-l prin lumea unora dintre cei mai importanți artiști ai tuturor timpurilor.
-
Roșu și negru, Stendhal
Cu complexitatea sa psihologică și pe fundalul unei Franțe post-revoluționare, „Roșu și Negru” de Stendhal oferă o incursiune plină de intrigi în lupta pentru putere, pasiune și identitate, într-o lume plină de contradicții sociale și personale.