Dacă în primul volum am admirat-o pe Anna pentru forța alegerii sale, în volumul al doilea am simțit cum această alegere o devorează încet. Am început lectura cu admirație și am încheiat-o cu o neliniște care încă nu s-a stins.

„Orice om, cunoscând până în cele mai mici amănunte toată complexitatea situației care îl înconjoară, presupune fără să vrea că această complexitate și greutatea de a o lămuri sunt numai o particularitate personală și întâmplătoare a lui și nici nu-i trece prin cap că și alții sunt înconjurați de aceeași complexitate a propriei situații personale ca și el.”