Ce ne rămâne când simțim că nu ne mai rămâne nimic din noi cei de ieri? Ce se întâmplă cu experiențele noastre încheiate la care ne-am raportat într-un anume fel și fără de care nu ne mai simțim noi? Cum deplângem ceea ce-am fost ieri și în ce mod ne permitem să fim cei de azi, de mâine? Tratăm totul ca pe o pierdere și purtăm doliu o perioadă sau privim cu seninătate către ce-am fost pentru că știm că reprezintă o parte din ceea ce suntem în prezent? Heraclit spunea că singura constantă în viața unui om este schimbarea. Omul, contrar așteptărilor și dorințelor sale, se află într-o continuă…