-
Marele marinar, Catherine Poulain
„Oceanul care înainta. Cerul care se căsca. Lumea imensă. Unde să-l regăsesc. Amețeala mi-a tăiat răsuflarea. Umbrele din jurul meu se mișcau odată cu vântul. Copaci morți. Mi-era frică. Vuietul oceanului părea amplificat de noapte. Cerul se deschidea ca un hău. Am crezut că aud țipătul dureros al cufundarului străbătând noaptea. Venea de așa departe…Totul îmi scăpa. Totul era exagerat și voia să mă zdrobească. Eram singură și goală. Râsetul dement al păsării a răsunat în vuietul lumii, ca și când ar fi fost inima lui. Găsisem ce căutam. În sfârșit îl regăsisem, țipătul cufundarului în noapte. Am adormit.”
-
Corecţii, Jonathan Franzen
Romanul „Corecții” a fost o provocare pentru mine de la început până la sfârșit. În prima jumătate a cărții, singurul lucru care m-a motivat să continui lectura a fost dorința de a ajunge la clubul de carte și de a discuta despre ea. Știu, sună paradoxal, însă simțeam nevoia să vorbesc cu cineva despre întâmplările din acest roman. Care este scopul lor? De ce sunt toate personajele atât de greu de agreat? De ce a fost propus acest roman? Acestea și alte întrebări îmi treceau prin minte în timp ce continuam să citesc.
-
Să nu mă părăseşti, Kazuo Ishiguro
„Atunci, cum stăteam acolo, uitându-mă la acele gunoaie ciudate și simțind cum bate vântul cu putere peste câmpiile pustii, a fost singura dată când m-am lăsat în voia fanteziei… Mă gândeam la tot gunoiul ăsta, la plasticul ce flutura între crengi, la chestiile ciudate, marine, prinse în gard, și-atunci am închis ochii pe jumătate și mi-am imaginat că ăsta e locul unde târâseră valurile mării tot ce am pierdut din copilărie și până azi, iar acum eu mă aflu aici, în fața tuturor acelor lucruri, și dacă aștept suficient de mult, de dincolo de câmp va apărea o siluetă micuță care va crește pe măsură ce se va apropia, până…
-
Toţi copiii librăresei, Veronica D. Niculescu
„Mereu, mereu, în toate, era vorba doar despre noi, despre talentul nostru, despre ceea ce suntem noi și ceea ce-am putea deveni, despre ceea ce trebuia neapărat să ajungem. Mai târziu, erau convinși că voi ajunge profesoară de engleză. Neapărat ceva legat de copii. Dar nu o simplă educatoare, ca străbunica. Așchia trebuia să sară mult mai departe de trunchi! Însă eu am ajuns să nu mă mai pot uita la copii. Să nu mă mai pot uita la copii fără să…”
-
O căsnicie americană, Tayari Jones
„O căsnicie americană” este un roman contemporan profund, care explorează teme precum dragostea, loialitatea și identitatea rasială pe fundalul unui sistemul de justiție corupt. Având loc în sudul Statelor Unite, povestea urmărește un cuplu tânăr a cărui viață este distrusă de o condamnare nedreaptă. Tayari Jones surprinde cu o narațiune sfâșietoare, care este profund personală, și, în același timp, universal relevantă, oferind o perspectivă amplă asupra complexităților unei căsnicii și a inechităților sociale. Romanul este în același timp o poveste de dragoste și o mărturie privind injustiția sistemică.
-
Labiş. Jurnalul pierdut, Cosmin Perța
„Mă plimb prin București cu taxiul, cu ultimii bani. Fără vreo destinație anume, doar așa, într-o transă nostalgică. E obsedant, trist, dar și răpitor de frumos și de ademenitor orașul acesta văzut prin geamurile murdare ale taxiurilor, noaptea, prin ploaie.”
-
Clopotul de sticlă, Sylvia Plath
„Mă gândeam că lucrul cel mai minunat de pe lume trebuie să fie umbra, milioanele de forme mișcătoare și de fundături ale umbrei. Era umbră în sertarele de birou și-n dulapuri și-n geamantane, și umbră sub case și sub pomi și sub pietre, și umbră îndărătul ochilor și zâmbetelor oamenilor, și umbră, kilometri după kilometri de umbră, pe partea pământului cufundată în noapte.”
-
Copiii din miez de noapte, Salman Rushdie
„M-am născut în orașul Bombay… cândva demult. Nu, nu merge, n-am cum să scap de dată: m-am născut la maternitatea doctorului Narlikar pe data de 15 august 1947. La ce oră? Contează și ora. Fie: noaptea. Nu, e important să fii mai… De fapt, când a bătut de miezul nopții. Limbile ceasului s-au împreunat respectuos la nașterea mea (…) exact în clipa când India a ajuns independentă, am venit și eu pe lume.”
-
Bastarda Istanbulului, Elif Shafak
„Armenii și turcii trăiau în cadre temporale diferite. Pentru armeni, timpul era un ciclu în care trecutul se întrupa în prezent și prezentul dădea naștere viitorului. Pentru turci, timpul era o linie întreruptă de multe ori, în care trecutul se termina într-un punct clar și prezentul pornea iarăși de la zero, iar între ele nu era nimic în afară de o mare ruptură.”
-
Chiajna din Casa Muşatinilor, Simona Antonescu
„Cel care conducea atacul sălbatic își desprinse curelușa de sub bărbie, lăsă coiful să-i cadă de pe cap și își trase pe spate capișonul din zale. Se afla din nou cu o lungime de cal în fața căpitanilor săi. Un păr lung, întunecat, cu firul drept ca scos de sub talpa de călcat i se revărsă pe spate, pornind a sălta în ritmul galopului. Un mănunchi de raze castanii jucând drăcește împrejurul capului. O știmă a apelor despletită, care gonea spre ei, răcnind încruntată. O femeie.”