-
Camping, Lavinia Braniște
„…el nu înțelege cât de greu e să faci un pachet și să-l trimiți peste cinci granițe, deși a primit o groază de pachete de la ea. Că refuză nu doar s-o ajute ducând o cutie goală până acasă, ci îi refuză nevoia de a-și trimite lucrurile, agoniseala, viața, nevoia de a duce cu ea înapoi în România o parte din aceste castele de nisip alcătuite din obiecte mici care stau unele peste altele în echilibru precar, în spațiul ei minuscul. Că aceasta nu e o întoarcere, ci încă o dezrădăcinare, dublată de ceea ce se numește «scoaterea din sistem», și că ea are nevoie să vadă obiectele ca să…
-
Desculț, Zaharia Stancu
„- Dacă pământul ar fi al nostru, îl aud pe tata, am trăi cu totul altfel. Am trăi mai bine. Dar pământul e al boierilor, al ciocoilor. Trăiesc boierii bine. Trăiesc ciocoii bine. Noi ne alegem cu oasele rupte de muncă. A dat ceva pământ rumânilor Cuza, demult. L-au scos din scaun boierii. A venit în capul țării un neamț mărunt. S-a dat cu cei ce l-au adus. A uitat de prostime.”
S-ar putea să-ți placă și
Noaptea, Elie Wiesel
Noi, copiii din Bahnhof Zoo, Christiane F.
Ileana, principesă de România, „Trăiesc din nou”
-
Cianură pentru un surâs, Rodica Ojog-Brașoveanu
« „Trupul acela țeapăn, gîndi Doru Matei, am să-l simt toată viața. Îmi vine să țip… Aș fi vrut să nu se fi întîmplat nimic… Goya… Rembrandt… mi-au devenit odioși! Am să urlu, totuși…” »
S-ar putea să-ți placă și
Sanatoriul și Refugiul, Sarah Pearse
Trei ani în labirint, Jay Hosking
Steaua Polară, Martin Cruz Smith
-
Sufletul lumii, Camelia Cavadia
„Am scris această carte pentru că mă tem de lumea care va veni, dar, mai ales, mă tem să nu moară POVEȘTILE. Să nu dezbrăcăm de tot lumea de mister sau nu cumva să nu-l recunoaștem când ni se arată.” Așa începe Camelia Cavadia această colecție de povestiri ademenindu-ne să intrăm într-o lume a copilăriei și a poveștilor spuse de bunici într-o perioadă în care exista timp pentru a asculta, pentru a ne imagina și pentru a trăi cu adevărat fiecare moment.
S-ar putea să-ți placă și
„Firmanul orb”, Ismail Kadare
Păsările se duc să moară în Peru, Romain Gary
Îți place mai întunecat, Stephen King
-
Câine negru, porumbel rătăcitor, Radu Găvan
„O umbră strecurându-se printre umbre, spune luna.Obrajii îi erau reci, întotdeauna atât de reci, murmură ploaia, însă fruntea îi ardea, apoi în clipa următoare îngheța.Era straniu, șuieră vântul, cum se furișa, spune noaptea, fără ca eu să îl ating.Nu a mai rămas nimeni să le spună povestea, șoptește întunericul, așa că o voi spune eu.”
-
Theodoros, Mircea Cărtărescu
„De aș grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare și chimval răsunător. Și de aș avea darul proorociei și tainele toate le-aș cunoaște și orice știință, și de aș avea atâta credință încât să mut și munții, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Și de aș împărți toată avuția mea și de aș da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi folosește. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu se…
-
Toţi copiii librăresei, Veronica D. Niculescu
„Mereu, mereu, în toate, era vorba doar despre noi, despre talentul nostru, despre ceea ce suntem noi și ceea ce-am putea deveni, despre ceea ce trebuia neapărat să ajungem. Mai târziu, erau convinși că voi ajunge profesoară de engleză. Neapărat ceva legat de copii. Dar nu o simplă educatoare, ca străbunica. Așchia trebuia să sară mult mai departe de trunchi! Însă eu am ajuns să nu mă mai pot uita la copii. Să nu mă mai pot uita la copii fără să…”
S-ar putea să-ți placă și
Viața e mai dreaptă decât moartea, Narine Abgarian
Muza, Jessie Burton
Surâsul Caterinei, Carlo Vecce
-
Turnul focului, Cătălin Dorian Florescu
Am ales să citesc această carte pentru că în fiecare an îmi doresc să descopăr autori români, tânjesc să redescopăr locuri cunoscute văzute cu alți ochi și să am acea experiență pe care o poți trăi doar în momentul în care poți simți împreună cu autorul acele emoții declanșate de o istorie comună, valori și trăiri comune și de limbajul și comportamentul atât de cunoscut care uneori îți aduce zâmbetul pe buze, iar alteori te face să privești cu groază.
-
Omulețul din perete, Marian Coman
„Ai simțit vreodată că nu aparții lumii ăsteia? Că ești străin? Și nu doar neadaptat. Ci inadecvat. Nepotrivit. Ca o copie măsluită a unei piese dintr-un mecanism.”
-
Ileana, principesă de România, „Trăiesc din nou”
„Nu sunt decât un biet suflet pribeag și rătăcit, căutând cărări pe care altădată le-am cunoscut și le-am iubit. Dar acum, astăzi, cum poate cineva să audă un suflet fără glas?”
S-ar putea să-ți placă și
Desculț, Zaharia Stancu
Noi, copiii din Bahnhof Zoo, Christiane F.
Noaptea, Elie Wiesel
