-
Desculț, Zaharia Stancu
„- Dacă pământul ar fi al nostru, îl aud pe tata, am trăi cu totul altfel. Am trăi mai bine. Dar pământul e al boierilor, al ciocoilor. Trăiesc boierii bine. Trăiesc ciocoii bine. Noi ne alegem cu oasele rupte de muncă. A dat ceva pământ rumânilor Cuza, demult. L-au scos din scaun boierii. A venit în capul țării un neamț mărunt. S-a dat cu cei ce l-au adus. A uitat de prostime.”
-
Cianură pentru un surâs, Rodica Ojog-Brașoveanu
« „Trupul acela țeapăn, gîndi Doru Matei, am să-l simt toată viața. Îmi vine să țip… Aș fi vrut să nu se fi întîmplat nimic… Goya… Rembrandt… mi-au devenit odioși! Am să urlu, totuși…” »
-
Sufletul lumii, Camelia Cavadia
„Am scris această carte pentru că mă tem de lumea care va veni, dar, mai ales, mă tem să nu moară POVEȘTILE. Să nu dezbrăcăm de tot lumea de mister sau nu cumva să nu-l recunoaștem când ni se arată.” Așa începe Camelia Cavadia această colecție de povestiri ademenindu-ne să intrăm într-o lume a copilăriei și a poveștilor spuse de bunici într-o perioadă în care exista timp pentru a asculta, pentru a ne imagina și pentru a trăi cu adevărat fiecare moment.
-
Câine negru, porumbel rătăcitor, Radu Găvan
„O umbră strecurându-se printre umbre, spune luna.Obrajii îi erau reci, întotdeauna atât de reci, murmură ploaia, însă fruntea îi ardea, apoi în clipa următoare îngheța.Era straniu, șuieră vântul, cum se furișa, spune noaptea, fără ca eu să îl ating.Nu a mai rămas nimeni să le spună povestea, șoptește întunericul, așa că o voi spune eu.”
-
Theodoros, Mircea Cărtărescu
„De aș grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare și chimval răsunător. Și de aș avea darul proorociei și tainele toate le-aș cunoaște și orice știință, și de aș avea atâta credință încât să mut și munții, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Și de aș împărți toată avuția mea și de aș da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi folosește. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu se…
-
Toţi copiii librăresei, Veronica D. Niculescu
„Mereu, mereu, în toate, era vorba doar despre noi, despre talentul nostru, despre ceea ce suntem noi și ceea ce-am putea deveni, despre ceea ce trebuia neapărat să ajungem. Mai târziu, erau convinși că voi ajunge profesoară de engleză. Neapărat ceva legat de copii. Dar nu o simplă educatoare, ca străbunica. Așchia trebuia să sară mult mai departe de trunchi! Însă eu am ajuns să nu mă mai pot uita la copii. Să nu mă mai pot uita la copii fără să…”
-
Turnul focului, Cătălin Dorian Florescu
Am ales să citesc această carte pentru că în fiecare an îmi doresc să descopăr autori români, tânjesc să redescopăr locuri cunoscute văzute cu alți ochi și să am acea experiență pe care o poți trăi doar în momentul în care poți simți împreună cu autorul acele emoții declanșate de o istorie comună, valori și trăiri comune și de limbajul și comportamentul atât de cunoscut care uneori îți aduce zâmbetul pe buze, iar alteori te face să privești cu groază.
-
Omulețul din perete, Marian Coman
„Ai simțit vreodată că nu aparții lumii ăsteia? Că ești străin? Și nu doar neadaptat. Ci inadecvat. Nepotrivit. Ca o copie măsluită a unei piese dintr-un mecanism.”
-
Ileana, principesă de România, „Trăiesc din nou”
„Nu sunt decât un biet suflet pribeag și rătăcit, căutând cărări pe care altădată le-am cunoscut și le-am iubit. Dar acum, astăzi, cum poate cineva să audă un suflet fără glas?”
-
Tăcerea vine prima, Ioana Maria Stăncescu
Prin intermediul romanului „Tăcerea vine prima”, Ioana Maria Stăncescu m-a cucerit total și sunt fericită să spun că am descoperit încă o autoare ale cărei romane le voi urmări și citi cu drag. Sensibilitatea autoarei și stilul său m-au lipit de paginile acestei cărți și m-au ținut conectată până la final, care, de asemenea, mi s-a părut extrem de potrivit.