Krystal Sutherland s-a născut și a crescut în Townsville, Australia, unde iarna nu a venit niciodată. A locuit în Sidney, unde a condus revista studențească a universității la care a studiat, în Amsterdam, unde a fost corespondent străin, și în Hong Kong. Krystal a făcut un stagiu de pregătire la Editura Bloomsbury Publishing și a fost nominalizată pentru premiul Queensland Young Writers Award. Nu are animale de casă și nici copii, însă îi place să dea nume obiectelor neînsuflețite: în Olanda a avut o bicicletă numită Kim Kardashian și un velociraptor mic, gonflabil, pe nume Herbert. Inimi chimice este romanul său de debut. (sursa: storiabooks.ro)
Sinopsis (sursa: storiabooks.ro)
Tulburător de fermecătoare.
Insuportabil de frumoase.
Inexplicabil de periculoase.
Faceți cunoștință cu surorile Hollow!
Toată lumea știe că Iris, Vivi și Grey sunt ciudate. De când au dispărut de pe o străduță din Scoția, când erau mici, doar ca să revină peste o lună, fără nicio amintire despre ce li se întâmplase, tot felul de evenimente stranii și sinistre par să le urmărească. Și se schimbă.
Părul le devine alb.
Ochii li se înnegresc.
Și le este mereu foame.
Zece ani mai târziu, Iris visează la o viață normală în timp ce așteaptă cu nerăbdare să termine liceul – ceva ce surorile ei faimoase și pline de strălucire, care cutreieră lumea, n-au reușit. Dar când Grey dispare fără urmă, lăsând indicii bizare, Iris și Vivi trebuie să o găsească. Și nu sunt singurele care o caută.
Pe măsură ce amintiri urâte și imposibile încep să-și croiască drum la suprafață, surorile Hollow descoperă că nu sunt tocmai ce par a fi și că noaptea este într-adevăr plină de lucruri oribile și întunecate.
Recenzie
Mi-a plăcut tare mult coperta celor de la Storia Books, mai mult chiar și decât cea originală. Exprimă o forță de o bizarerie ieșită din comun, toți crinii din jurul chipului fetei de pe copertă, exprimând atât moarte, dar, într-un mod paradoxal și viață.
„Fetele Hollow” este povestea unor surori, care, datorită legăturii lor mai mult decât pământești, sunt dispuse să facă lucruri îngrozitoare pentru a se salva unele pe altele. Este o poveste despre lucruri neînțelese, despre monștri dintr-o altă lume și despre întunericul de nepătruns al sufletelor celor apropiați. Frumusețea insuportabilă a celor trei fete ascunde modul terifiant în care aceasta poate fi folosită împotriva celorlalți.
Dispărând o lună în copilărie de lângă părinții lor, Iris, Vivi și Grey, reapar total schimbate, fără vreo amintire despre perioada în care au fost dispărute sau dinainte. Astfel, părinții lor, la început fericiți de regăsire, încep să suspecteze că ele nu mai sunt aceleași fetițe, iar misterul din jurul lor devine mult mai terifiant decât pare de fapt.
„Ochii ni s-au făcut negri. Părul ni s-a albit. Pielea a început să ne miroasă a lapte și a pământ după ploaie. Ne era foame mereu, dar nu puteam să ne îngrășăm. Mâncam și mâncam și mâncam. Mestecam chiar și în somn, scrâșnind dinții de lapte și uneori mușcându-ne limbile și obrajii. Ne trezeam cu buzele însângerate.”
Fetele sunt conectate între ele, capabile să existe doar în relație cu cealaltă. Pe când Grey și Vivi sunt la extreme una față de cealaltă, Iris, datorită dorinței sale de a avea o viață normală, reprezintă echilibrul. Grey este feminină, lucru care-i complimentează într-un mod ideal frumusețea, Vivi este genul rebel care încerca să-și ascundă frumusețea prin tatuaje și look-uri atipice, iar Iris este naturală și aduce cel mai mult cu un adolescent obișnuit.
Legătura dintre cele trei evoluează de la conexiunea și loialitatea specifice surorilor la o obsesie dusă la extrem, adăugând și mai multă stranietate poveștii.
„Grey era o farmazoană, care emana sexualitate și mirosea ca un câmp de flori sălbatice, întruparea omenească a serilor târzii de vară din sudul Franței..
Vivi era exact opusul. Încerca să-și ascundă frumusețea . S-a ras în cap, și-a făcut piercinguri, și-a tatuat cuvintele Du-TE NAIBII! pe degetele de la mâini, în chip de vrajă care să țină la distanță atenția nedorită a bărbaților..
Eu m-am încadrat între ele două. Nu încercam activ nici să-mi flutur, nici să-mi irosesc frumusețea.(Iris)”
VIețile lor încep să se schimbe când Grey dispare din nou, iar indiciile lăsate de aceasta spre a fi găsită, adaugă un puzzle interesant întregii cărți.
Acest roman surprinde prin modul în care, lucrurile și întâmplările obișnuite, lumești, se transformă pas cu pas în ceva greu de înțeles, cu accent grotesc, cititorul scufundându-se pe nesimțite în această atmosferă terifiantă.
Iscusința autoarei se face simțită cu fiecare capitol, atât întâmplările, cât și descrierile devenind incredibil de grafice, astfel că, fanii genului horror vor fi surprinși în mod plăcut de modul în care evoluează acțiunea. Aceasta este genul de poveste care vă va bântui mult timp după ce o veți fi citit.
„Din gură, din nas și din ce-i rămăsese din globii oculari îi țâșneau flori albe, cerate. Florile creșteau cu furie din tăietura din carnea lui, cu rădăcinile stacojii de sânge uscat. Ceva i se mișca în spatele gâtului, după dinții sparți. Ceva care trăia în mijlocul verdelui.”
„Erau tot mai multe corpuri din rădăcini și os și păr: forme de copii morți, ghemuiți cu spinările lipite de copaci, devenind încetișor semințe; femei cu brațe întinse după ceva în momentul în care au devenit mai mult ca locul ăsta, decât umane. Și tot mai multe clădiri se fărâmițau. Un cimitir de vechituri, cu oameni pierduți și lucruri pierdute.”
Puteți găsi cartea pe:
Dacă doriți să citiți și alte articole, le puteți accesa aici: andreeajuvina.ro