-
Vara în care mama a avut ochii verzi, Tatiana Țîbuleac
„Ochii mamei erau o greșeală Ochii mamei erau resturile unei mame frumoase Ochii mamei plângeau înăuntru Ochii mamei erau dorința unei oarbe împlinită de soare Ochii mamei erau lanuri de tulpini frânte Ochii mamei erau poveștile mele nespuse Ochii mamei erau geamurile unei submarin de smarald Ochii mamei erau scoici crescute pe copaci Ochii mamei erau cicatrice pe fața verii Ochii mamei erau muguri în așteptare.”
S-ar putea să-ți placă și
Tăcerea vine prima, Ioana Maria Stăncescu
Simon, Narine Abgarian
Perspective, Erica Bauermeister
-
Cartea gâștei, Yiyun Li
„Ce e fericirea? ar putea să mă întrebe.Fericirea, i-aș spune, e să-ți petreci fiecare zi fără să-ți sucești gâtul uitându-te înainte spre ziua de mâine, spre luna următoare, spre anul viitor, și fără să întinzi mâinile ca să oprești fiecare zi să devină ieri.”
S-ar putea să-ți placă și
Librăreasa din Paris, Kerri Maher
Intermezzo, Sally Rooney
2666, Roberto Bolaño
-
Surâsul Caterinei, Carlo Vecce
„Să scrii tot, să scrii mereu. Pentru că ceea ce nu scrii nu există, nu e real. Și viața cea scurtă a lui Antonio aparține realității, pentru că a produs acele rânduri scrise în contul său, pentru că altminteri s-ar fi scurs ca nisipul din această clepsidră. Totul devine un înscris, care merge înainte fără să se oprească, exact ca și zilele, care nu se mai întorc niciodată.”
S-ar putea să-ți placă și
Ochii Monei, Thomas Schlesser
-
Noi, copiii din Bahnhof Zoo, Christiane F.
Ce înseamnă să fii adolescent într-o lume care te abandonează? Cum arată copilăria când mediul în care crești e lipsit de siguranță, de afecțiune, de repere? „Noi, copiii din Bahnhof Zoo” nu oferă răspunsuri, ci te obligă să privești realitatea direct în față – o realitate care, din păcate, nu e doar parte din trecut.
S-ar putea să-ți placă și
Noaptea, Elie Wiesel
Ileana, principesă de România, „Trăiesc din nou”
Desculț, Zaharia Stancu
-
Cele șapte văluri ale lui Esther Wilding, Holly Ringland
„De ce se tatuase sora ei cu texte pe care le scrisese în jurnalul de adolescentă, reluând povești ale unor femei cărora le fusese răpită puterea? Lui Esther îi răsună în minte discuția cu Freya din timpul mesei. Tu ai fost cea mai apropiată de ea. Tu o știai cel mai bine. Tu o să poți afla. Orice nu s-a putut hotărî să ne spună nouă.”
-
Corecţii, Jonathan Franzen
Romanul „Corecții” a fost o provocare pentru mine de la început până la sfârșit. În prima jumătate a cărții, singurul lucru care m-a motivat să continui lectura a fost dorința de a ajunge la clubul de carte și de a discuta despre ea. Știu, sună paradoxal, însă simțeam nevoia să vorbesc cu cineva despre întâmplările din acest roman. Care este scopul lor? De ce sunt toate personajele atât de greu de agreat? De ce a fost propus acest roman? Acestea și alte întrebări îmi treceau prin minte în timp ce continuam să citesc.
S-ar putea să-ți placă și
Mesagerul secret al lui Churchill, Alan Hlad
Omulețul din perete, Marian Coman
Fericitul cuplu, Naoise Dolan
-
Anna Karenina II, Lev Tolstoi
Dacă în primul volum am admirat-o pe Anna pentru forța alegerii sale, în volumul al doilea am simțit cum această alegere o devorează încet. Am început lectura cu admirație și am încheiat-o cu o neliniște care încă nu s-a stins.
S-ar putea să-ți placă și
Copiii din miez de noapte, Salman Rushdie
Maidanul cu dragoste, G.M.-Zamfirescu
Anna Karenina I, Lev Tolstoi
-
Câine negru, porumbel rătăcitor, Radu Găvan
„O umbră strecurându-se printre umbre, spune luna.Obrajii îi erau reci, întotdeauna atât de reci, murmură ploaia, însă fruntea îi ardea, apoi în clipa următoare îngheța.Era straniu, șuieră vântul, cum se furișa, spune noaptea, fără ca eu să îl ating.Nu a mai rămas nimeni să le spună povestea, șoptește întunericul, așa că o voi spune eu.”
-
Anna Karenina I, Lev Tolstoi
„Orice om, cunoscând până în cele mai mici amănunte toată complexitatea situației care îl înconjoară, presupune fără să vrea că această complexitate și greutatea de a o lămuri sunt numai o particularitate personală și întâmplătoare a lui și nici nu-i trece prin cap că și alții sunt înconjurați de aceeași complexitate a propriei situații personale ca și el.”
S-ar putea să-ți placă și
Pe aripile vântului, Margaret Mitchell
Șoareci și oameni, John Steinbeck
Maidanul cu dragoste, G.M.-Zamfirescu
-
Leviathan, Julien Green
„N-avea nici o importanță că-i întuneric sau lumină în odaie, că inima omenească poate fi împietrită sau milostivă. Lumea se destrăma ca un vis urât; din toată această viață nu-i mai rămânea decât durerea ce mai stăruia în carne, dar și această durere asurzea treptat, ultimele legături se rupeau. Din tot haosul în care se învălmășeau acum toate cele pământești, doar sunetul vocilor mai răzbea până la ea, dar nu le mai prindea înțelesul. Ochii ei începeau să se ațintească asupra viziunii pe care morții o contemplă veșnic.”
S-ar putea să-ți placă și
Desculț, Zaharia Stancu
Emma, Jane Austen
Pe aripile vântului, Margaret Mitchell
