Noapte de noapte, creaturi ivite din adâncurile pământului distrug tot ce le iese în cale. Secole de-a rândul, demonii au terorizat lumea, silindu-i pe oameni să se retragă în adăposturi ascunse în spatele unor simboluri magice, a căror putere se pierde în negura timpului.
Anii au trecut, așezările oamenilor sunt din ce în ce mai puține și mai îndepărtate unele de altele, iar demonii își continuă atacurile.
Acum, aproape lipsiți de speranță, trei tineri supraviețuitori ai unor atacuri sângeroase pășesc dincolo de siguranța adăposturilor, riscându-și viețile, într-o încercare disperată de a regăsi secretele trecutului. Împreună, ei vor înfrunta noaptea. (sursa nemira.ro)
„Omul pictat” de Peter V. Brett este primul Fantasy pe care îl citesc datorită clubului de carte Armada al Editurii Nemira și pentru mine a fost genul de carte care m-a scos din zona de confort. Deși la început ne-am împrietenit mai greu, pe măsură ce am avansat cu lectura am redescoperit bucuria aceea din copilărie de a citi, de a mă aventura în lumi și ținuturi imaginare, în care detaliile izvorăsc din mintea creativă a unui autor pasionat.
Lumea din „Omul pictat” este una a demonilor, oamenii, prea speriați să o recapete, fiind hotărâți să trăiască pentru restul vieții la adăpostul construcțiilor protejate cu ajutorul puținelor glife ce au rămas cunoscute omenirii. Singurii oameni care reușesc să se descurce cumva în această realitate dominată de teamă sunt Mesagerii, cei care livrează bunuri și scrisori între orașe și diferite sate, Saltimbancii care însoțesc de obicei mesagerii și care au rolul de a binedispune oamenii, dar și de face cunoscute diferite povești ale altor ținuturi, și Culegătoarele de Ierburi, singurele ce-i pot salva pe supraviețuitorii atacurilor demonilor.
Povestea romanului „Omul pictat” urmărește, încă din copilărie, destinele a trei personaje pe care întâmplarea le va ajuta să ajungă într-unul din cele trei roluri importante ale societății dominate de teama de miezingi (demoni din Miez).
Primul personaj pe care îl descoperim este Arlen în vârstă de unsprezece ani care, fascinat de povestea unui mesager, începe să-și pună întrebări pe care puțini adulți și le pun. Dorința sa de a lupta împotriva demonilor este declanșată de o traumă și de conștientizarea faptului că, pentru majoritatea, spiritul de autoconservare este mai important decât propria familie. Astfel, Arlen își începe călătoria fizică și spirituală pentru a deveni Mesager și nu numai. Talentul său la trasarea glifelor și capacitatea sa de a învăța și de a se adapta rapid îl vor ajuta să descopere modalități noi de a lupta cu miezingii, însă deciziile luate din naivitate îl vor costa scump.
„Lumea e mare pentru cei dispuși să-nfrunte noaptea.”
Pe Leesha o descoperim la vârsta de treisprezece ani, vârstă la care este deja promisă spre a fi dată în căsătorie. Fiind crescută cu mentalitatea că cel mai important lucru este acela de a fi într-o căsătorie și de a avea copii și, totodată, fiind abuzată verbal de propria-i mama, pentru Leesha momentul căsătoriei este cel mai așteptat eveniment din viața sa. Cu toate acestea, dezamăgirea provocată de viitorul soț o determină să-și schimbe părerea în legătură cu acea căsătorie mult așteptată, iar întâlnirea cu Bruna, Culegătoarea de ierburi a satului lor, îi deschide ochii și decide astfel să-și schimbe destinul, contrar părerii mamei sale.
Bruna este acel om vârstnic și înțelept pe care îl veți îndrăgi imediat. Aceasta va fi ca o mamă pentru Leesha, o va ajuta să devină Culegătoare de ierburi și o va încuraja la fiecare pas. Este unul dintre personajele mele preferate, amintindu-mi de Kaede Baba din Inuyasha, un manga preferat de mine în copilărie.
„- Nu te grăbi atât de tare să-ți lași copilăria în urmă, fetico. Când o să se termine, o să descoperi că-ți lipsește. Pe lume sunt mai multe decât culcatul sub un bărbat și nașterea copiilor lui.
– Dar ce altceva s-ar putea compara cu ele?
Bruna arătă către raft.
– Alege o carte, spuse. Orice carte. Adu-o încoace, și-o să-ți arăt ce-ți mai poate oferi lumea.”
Rojer este cel care pierde tot încă de la vârsta de trei ani. Adoptat și salvat de un Saltimbanc, băiatul învață cu timpul tot ce presupune această meserie și ajunge să o facă foarte bine. Talentul său la scripcă se va dovedi util în strângerea banilor, dar și în lupta cu demonii, având un efect neașteptat asupra lor. Toate greutățile prin care trece Rojer vor fi cele care-i vor îndrepta pașii spre Leesha, iar apoi spre Arlen, întâlnirea dintre cei trei fiind parcă predestinată. De abia aștept să văd cum va evolua Rojer în următoarele volume ale acestei serii („Omul pictat” este primul volum al seriei Demon, publicată de editura Nemira).
De-a lungul romanului ne întâlnim cu diferite lumi sau orașe foarte asemănătoare cu unele reale, lucru ce ar putea încadra această carte și în categoria genului realism magic. Regulile prezentului cărții ne amintește de perioada medievală, în care căsătoriile aveau loc la vârste fragede, iar credința și tot ceea ce presupunea putea fi cu greu pusă sub semnul întrebării. Este pus accentul pe a face copii și pe minimizarea rolului femeii în societate în orașe ce în mod ironic poartă numele de Orașe Libere.
Krasia reprezintă societatea care oferă cele mai puține drepturi femeilor, le constrânge să se îmbrace într-un anumit fel, acoperite din cap până în picioare, singurul rol al bărbaților fiind acela de a lupta seară de seară cu miezingii. În realitate, fără femei această societate s-ar prăbuși.
Matriarhatul din Miln este greu de înțeles, în sensul în care mamele reprezintă cea mai puternică forță a acestui oraș, condus iată de un duce căruia i se subordonează toate. Ideea conform căreia dacă o femeie nu devine mamă aceasta nu poate fi demnă de respect este foarte actuală, în carte fiind cel puțin motivată de necesitatea de a perpetua specia umană în contextul atacurilor demonilor.
Acestor reguli interne ale celor două orașe prezentate li se adaugă fanatismul religios, toți așteptând-ul pe Izbăvitor care să vină și să se ocupe de toți demonii în locul fiecăruia dintre ei. Oamenii fug de responsabilitate și-și acceptă destinele, dând vina pe neputința lor de a lupta. În ultima parte a acestui prim volum, Izbăvitorul se arată, dar doar celor ce-și doresc să se ajute singuri. Finalul relevă câteva indicii privind continuarea, motiv pentru care aștept cu nerăbdare să descopăr povestea în continuare.
Dacă v-am făcut curioși, descoperiți cartea aici:
Dacă sunteți în căutare de alte recenzii, le puteți descoperi aici.
Despre autor
Peter V. Brett s-a născut pe 8 februarie 1973 și a crescut, după cum el însuși povestește, cu o dietă neîntreruptă de romane fantasy și benzi desenate. A scris povestiri fantasy de când se știe. În 1995 a primit de la Buffalo University o diplomă de licențiat în literatură engleză și istoria artei, apoi și-a petrecut un deceniu activând în domeniul literaturii farmaceutice, înainte de a se întoarce la pasiunea lui. Brett este cunoscut pentru seria DEMON, din care a vândut mai bine de trei milioane și jumătate de exemplare, romanele fiind traduse în douăzeci și șapte de limbi. (sursa nemira.ro)
