Roman Clasic

Maidanul cu dragoste, G.M.-Zamfirescu

George Mihail Zamfirescu (13 octombrie 1898) a fost un scriitor român, poet, romancier, dramaturg și conducător de companii teatrale. În calitate de director al Teatrului Național din Iași, el a pus în scena 25 de piese. A fost editor la Facla, Adevarul și Dimineața și a scris articole pentru Romania noua si Universul literar, fiind astfel extrem de implicat în activitatea publicistică a vremii.

Editura Litera, București, 2009
Reprodus după G.M.- Zamfirescu „Maidanul cu dragoste”, ediție îngrijită de Valeriu Râpeanu, Editura pentru Literatură, București, 1967

Spre deosebire de ”Madona cu trandafiri” care este o comedie tragică, în care ridicolul este dus la extrem, ”Maidanul cu dragoste” se concentrează mai mult pe ”tragicul din existența romantică a haimanalelor”, așa cum precizează autorul într-un interviu apărut în Romania literară, în 1933:

„Eroii din «Domnișoara Nastasia», din «Sam» sau «Madona cu trandafiri» au un elan, o dorință de realizare în «excelsior», de autodeterminare. În toate aceste lucrări, am fost obsedat de aceeași idee: «mistica omului». Eroii din «Maidanul cu dragoste» au numai necazuri și păcate și știu să moară crud, fără revoltă și fără blestem, mutilați sub locomotive sau sfâșiați, rupți în bucăți de curelele de transmisiune, prin ateliere și fabrici. Își trăiesc destinul fără murmur cu blânda și apostolica inconștiență a turmelor duse spre abator. Domină în romanul acesta «mistica vieții».”

Mahalaua este acest purgatoriu între viața de țăran lăsată în urmă și viața de orășean, către care oricine își dorea să acceadă. Plecând astfel de la munca asiduă a pământului, cu dorința de a evolua pe scara socială, orice ins care părăsește satul, ia prima dată contact cu cartierele mărginașe, cu gândul că fiecare pas, de a cuceri un loc în mahala și de a-și face un nume, îl va aduce tot mai aproape de vârful piramidei sociale.

Trecerea de la mahala la cartierul industrial se face, de cele mai multe ori, de la o generație la alta.” Din nefericire, o dată cu această ascensiune socială” și o dată ce insul începe să se supună legilor și convențiilor sociale, idealurile sale se vor fi schimbat. Închis în lumea obscură, lipsită de idealuri, acesta va fi redus la stadiu de fiară, componenta sufletească fiind surclasată de instincte primare mârșave și limitate. Ideea de libertate este înlocuită de satisfacerea nevoilor de bază imediate, într-un loc în care moartea dansează fără vreo opreliște.

Autorul prezintă romanul din punctul de vedere al unui adolescent din mahala, pe nume Iacov, și analizează totodată efectul întâmplărilor din Casa de nebuni” asupra inocenței copilăriei sale:

Destinul meu începe mizer într-o mahala cu nume rușinos.”

Întreaga carte analizează caracteristicile personajelor pitorești din mahalaua cu nume rușinos”, trăsăturile lor specifice și modul în care îl contaminează pe inocentul Iacov, transformându-i soarta într-una fatidică și plată. Suferința sa îi va defini viața prinsă între două perspective diametral opuse, percepția sa pură asupra lumii și realitatea înfiorătoare.

Viața de univers miniatural și prozaic a mahalalei bucureștene, fără orizont și fără elanuri, redusă la nimicurile mari ale intrigilor de la o poartă la alta, îl înconjurase și murdărise, când nu putuse să-l rănească.”

Finalul aducător de moarte relevă, de fapt, realitatea decorului grotesc definit de mahala, oameni, condițiile de trai, inutilitatea existenței efemere bazate pe legi sociale incerte și imorale, conștientizate, dar nerostite până atunci în „mahalaua cu nume rușinos”:

„Viață de câine – îngânase cineva, sugrumat. Să nu credeți că pe noi ne paște o soartă mai bună! Cum dracu se face, că nu ne mai vine minte la cap deloc? Adică nu ne omoară destul trenurile, transmisiunile și mașinile din fabrici, bolile și sărăcia? Mai e nevoie să ne ucidem și-ntre noi, ca fiarele? Viață de câini, fraților, viață de câini! Asemeni dobitoacelor, nu știm și nu pricepem nimic. Nu vine nimeni să ne deschidă capul și să ne învețe că – la urma urmei – putem și noi să fim oameni…”

Așa cum spunea și Mihail Sebastian, acest roman, ”pentru un cititor de literatură românească, sau de literatură pur și simplu, este o lectură obligatorie”.

Găsiți cartea pe:

Dacă doriți să citiți și alte articole, le puteți accesa aici: andreeajuvina.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *