„Uneori, când are loc un accident sau realitatea este prea bruscă și prea greu de înțeles, suprarealismul domină totul. Acțiunea încetinește, asemenea unei alunecări în vis, cadru cu cadru, o mișcare a mâinii, o frază rostită, toate se derulează în eternitate. Lucrurile mici – un greiere pe un lujer de plantă, nervurile unei frunze – toate se măresc parcă sub lupă, aduse din fundal în prim-plan.”
Sinopsis
Sub influența carismaticului lor profesor de limbi clasice, un grup de tineri inadaptați, inteligenți și excentrici de la un colegiu de elită din New England descoperă un mod de a gândi și de a trăi cum nu se poate mai diferit de existența banală a contemporanilor lor. Dar când depășesc granițele moralității, viața lor se schimbă profund și pentru totdeauna, și descoperă cât de greu poate fi să trăiești cu adevărat și cât de ușor este să ucizi. (litera.ro)
Prin intermediul romanului „Istoria secretă” am avut ocazia să o descopăr pe Donna Tartt și, la finalul lecturii, pot spune că mi-a plăcut din câteva motive importante pentru mine.
Autoarea scrie într-un stil aproape poetic, iar romanul este plin de referințe din literatura și filosofia clasică, ceea ce îi conferă o profunzime aparte. Temele legate de tragedia greacă, vinovăție și destin sunt integrate organic în poveste, astfel că, putem observa modul în care ipotezele pe baza cărora filozofii antici au abordat concepte morale și etice ale vieții încă sunt valabile astăzi. Cu alte cuvinte, un cititor nu va pierde niciodată vremea dacă alege să abordeze operele filozofilor antici, ci va avea șansa de a fi martor al unei frânturi din înțelepciunea lor.
Tartt creează o atmosferă gotică, izolată, aproape ireală, care amintește de un basm întunecat. Campusul universitar devine un microcosmos în care regulile lumii exterioare par să nu se mai aplice, evenimentele având uneori loc la granița dintre realitate și misticism.
„Istoria secretă” este considerat un punct de referință pentru curentul Dark Academia, care combină pasiunea pentru literatura clasică, estetica gotică și dilemele morale întunecate. Deși cartea aparține acestui subgen, Donna Tartt alege să deschidă povestea cu dezvăluirea crimei și a făptașilor, restul romanului fiind construit pe explorarea motivelor și consecințelor, nu pe întrebarea „cine a făcut-o?”. În cazul în care vă întrebați dacă această carte merită citită în ciuda deconspirării secretului care ar trebui să fie centrul acestui gen, răspunsul este da.
Din punctul meu de vedere, tocmai acest lucru transformă romanul „Istoria secretă” într-o lectură captivantă. Eliminând presiunea aflării identității criminalului, Donna Tartt ne permite să reflectăm asupra călătoriei până în acel punct, păstrând încă misterul asupra naturii umane și a alegerilor mai mult sau mai puțin morale.
Grupul de studenți de la Colegiul Hampden este format din personaje extrem de bine conturate, fiecare cu trăsături unice și cu un aer de elitism intelectual.
Naratorul, Richard Papen, este un tânăr inadaptat și singuratic, provenind dintr-un mediu modest și dintr-o familie față de care a ales să se izoleze de-a lungul timpului. Fascinația sa pentru profesorul de limba greacă îl va atrage în acest grup ținut laolaltă de secrete îngrozitoare. Dorința de a se afirma și de a fi acceptat îl vor face pe Richard să accepte greutatea unor confesiuni înfiorătoare cu o seninătate cel puțin bizară. Deși nu pot spune că sunt fană Richard, înțeleg de unde vine atitudinea sa față de grup, dorința de a fi membru cu drepturi depline și de a nu se mai simți singur. Nevoia de apartenență și de prietenii reale, îl determină pe Richard să accepte anumite evenimente care sunt la granița moralității. Este o alegere bună sau nu? Donna Tartt deschide un subiect pe baza căruia am putea filozofa și dezbate câteva zile bune.
„Eram într-o capcană împreună cu ei, cu ei toți, pentru totdeauna.”
Henry Winter este liderul grupului, inteligent și manipulator, îi domină pe ceilalți prin raționamentul său rece. Este distant și enigmatic, dar are și un magnetism specific spiritelor neînțelese. Obsedat de cultura clasică, este fascinat de filozofia și literatura greacă, ceea ce îl determină să împingă grupul spre acțiuni extreme pe care le va regreta sau nu.
Francis Abernathy este boem și carismatic, excentric și sensibil și, deși afișează un aer aristocratic și o atitudine relaxată, acesta ascunde o mulțime de nesiguranțe sub o mască de indiferență. Sexualitatea sa ambiguă contribuie la complexitatea relațiilor sale din grup și îl scoate pe Richard din zona sa de confort.
„Francis, îmbrăcat cu un elegant pulover negru din cașmir și cu o țigară în mână, trecuse pe lângă mine pe coridor. În clipa când își atinsese brațul de al meu mi se păruse un om în carne și oase, pentru ca în următoarea secundă să redevină o halucinație, o născocire a închipuirii care se mișca elegant de-a lungul coridorului, nepăsător față de persoana mea, de parcă ar fi fost o nălucă dintre acelea despre care se spune că, în cercurile lor de umbre, nu le pasă de muritori.”
Gemenii, Camilla și Charles Macaulay reprezintă culoarea grupului, dar nu așa cum ați crede. El este nesigur și dependent, atât de sora sa, cât și de alcool, iar pe măsură ce evenimentele vor evolua, va deveni din ce în ce mai gelos și imprevizibil. Ea este discretă și independentă, dar rezervată în ceea ce privește propriile secrete și este văzută ca un obiect al dorinței, mai mulți membri ai grupului fiind atrași de ea, lucru ce complică dinamica dintre ei.
Bunny Corcoran este guraliv și superficial, glumește excesiv și nu ia nimic în serios. Materialist și oportunist, profită de generozitatea prietenilor săi, fără să-și dea seama de situațiile pe care le provoacă.
Din prima clipă am avut senzația ca Bunny face notă discordantă cu întregul grup, iar pe Richard l-am văzut din start ca făcând parte din gașca intelectualilor elitiști. Am reflectat puțin asupra acestui aspect și m-am gândit că aceasta a fost tocmai intenția autoarei prin intermediul căreia dă de înțeles faptul că elementele diferite ori vor fi asimilate ori eliminate.
Un aspect important de menționat, care stă la baza destrămării relațiilor acestui grup și care a condus în mod direct la deznodământul fatal, este Bacchanalia (în română, bacanală), ritualul dedicat zeului Dionis, în care participanții își pierd complet controlul rațional și ajung într-o stare de transă extatică, unde granițele dintre realitate, identitate și voință dispar. Henry este cel care își dorește cel mai mult să atingă această stare de extaz mistic și îi convinge pe ceilalți membri ai grupului—exceptându-i pe Bunny și pe Richard—să încerce să reconstituie baccheia. Grupul studiază intens textele antice și încearcă să intre într-o stare mentală și fizică propice pentru a pierde controlul asupra sinelui.
„Nu trebuie să subestimezi atracția primitivă a faptului de a te desprinde, de a uita de tine. Iar uitând de tine, renaști într-o viață fără de sfârșit, în afara granițelor închisorii impuse de mortalitate și de timp.”
„Istoria secretă” este genul de roman ce trebuie citit atât datorită structurii și stilului autoarei, cât și construcției personajelor, dar și a dezbaterilor iscate pe baza naturii ambigue a moralității.
Dacă v-am făcut curioși, găsiți cartea aici:
Despre autoare
Donna Tartt este o scriitoare americană născută în 1963, în Greenwood, Mississippi. A studiat la University of Mississippi și la Bennington College. În 1992 a publicat romanul Istoria secretă (The Secret History), care a înregistrat un succes fără precedent: primul tiraj s-a epuizat imediat, romanul a rămas pe lista bestsellerurilor timp de treisprezece săptămâni și a fost tradus în peste douăzeci și cinci de limbi. În 2002 i-a apărut al doilea roman, Micul prieten (The Little Friend), care s-a bucurat, la rândul lui, de o primire caldă din partea publicului și a criticilor și a câștigat Premiul literar WH Smith. Sticletele (The Goldfinch), cel de-al treilea roman, a fost publicat în 2013 și a intrat imediat în clasamentul celor mai bine vândute cărți al publicației New York Times, unde a rămas în top 10 timp de peste patruzeci de săptămâni. În 2014, romanul a fost recompensat cu Premiul Pulitzer pentru ficțiune, iar autoarea lui a fost inclusă pe lista celor mai influenți oameni ai anului în Time 100: The 100 Most Influential People in 2014. De asemenea, drepturile de publicare a romanului au fost vândute în treizeci și două de țări. (sursa litera.ro)
