Emma, Jane Austen

Jane Austen s-a născut pe 16 December 1775 în Hampshire, Anglia. În timpul vieții a reușit să scrie șase cărți, „Rațiune și simțire” (1811), „Mândrie și prejudecată” (1813), „Parcul Mansfield” (1814), „Emma” (1815), „Persuasiune” (1817) și „Northanger Abbey” (1817), ultimele două fiind publicate post-mortem. Interesant de observat este că deși au trecut mai bine de două secole de la publicarea acestor romane, ele continuă să stârnească interesul și curiozitatea, dovada fiind atât numărul crescut al fanilor, cât și ecranizările și piesele de teatru existente de la un an la altul.

Sinopsis (sursa cărturești.ro)
Frumoasa, deșteapta, bogata și singura, Emma Woodhouse este deplin mulțumită de viața ei și nu are nevoie nici de dragoste, nici de căsătorie. Nimic nu o încântă mai mult decât să se amestece în viețile romantice ale altora. Dar când ignoră avertismentele bunului ei prieten, domnul Knightley, și încearcă să-i găsească o pereche potrivită protejatei sale, Harriet Smith, planurile ei atent puse la punct sunt curând dezvăluite și au consecințe la care nu se aștepta.
Grație eroinei sale imperfecte, dar fermecătoare, și datorită explorării ingenioase și subtile a relațiilor dintre personaje, „Emma” este considerat unul dintre cele mai bune romane ale lui Jane Austen.

Acțiunea romanului „Emma” se concentrează în jurul ideii de căsătorie, dictate de cel mai de preț lucru al vremii respective, statutul social.
În secolul al XIX-lea, statutul social era determinat de o multitudine de factori printre care: numele familiei din care făceai parte, sexul, drepturile de la naștere, reputația și averea, aceștia dictând destinul fiecăruia. Conform regulilor statutului social, membrii claselor inferioare abia dacă puteau interacționa cu cei din clasele superioare, iar căsătoria membrilor dintre cele două clase nici nu putea intra în discuție, acest lucru fiind considerat revoltător.
Jane Austen satirizează prin intermediul acestui roman, într-un mod subtil, obsesiile sociale ale vremii respective.

La începutul romanului, deși este sigură că nu se va mărita niciodată, Emma consideră că se pricepe la rolul de pețitoare. Astfel, vanitatea și auto-amăgirea o vor determina să se amestece în viețile oamenilor, cu scopul de a realiza cât mai multe căsătorii, din punctul ei de vedere, reușite.
Emma decide să o ia sub aripa sa pe Harriet, căruia deși nu-i cunoaște familia și statutul, o încadrează în parte superioară a claselor, doar datorită hotărârii personale de a o căsători cu domnul Elton, vicarul din Highbury. Din cauza acestei decizii, Harriet îl va refuza pe domnul Robert Martin, fermier local, sub pretextul că este sub statutul social al acesteia.
Deciziile Emmei vor reprezenta începutul unui șir de evenimente neplăcute, dar și ușor comice în același timp, care vor pune în pericol inimile multora, dar în special, chiar a lui Harriet.

„Emma Woodhouse, frumoasă, deșteaptă, bogată, cu un cămin minunat și o fire veselă, părea să facă parte dintre aleșii sorții…Ceea ce era cu adevărat rău în caracterul Emmei, era o tendință de a-și impune prea mult voința și o prea mare încredere în sine; acestea erau neajunsurile care amenințau să-i umbrească bucuriile.”

„Harriet nu era deșteaptă, dar avea o fire blândă, docilă, recunoscătoare, era străină de orice îngâmfare și nu dorea decât să se lase condusă de către o persoană pe care o admira.”

Un personaj interesant, care o ajută pe Emma să evolueze, este prietenul familiei Woodhouse, domnul Knightley. Acesta o provoacă pe Emma la discuții despre diferența dintre clasele sociale și o determină să contempleze dacă aceste diferențe sunt chiar atât de importante pe cât le consideră ea.
De-a lungul romanului, domnul Knightley va fi cel care-i va da de gândit Emmei, datorită discuțiilor directe și deschise despre acțiunile și deciziile acesteia. Acest lucru o va ajuta pe Emma să se maturizeze și să conștientizeze efectul acțiunilor sale copilăroase.

„ Domnul Knightley, un bărbat inteligent… era nu numai un foarte vechi și intim prieten al familiei, dar și legat în mod special de ei, fiind fratele mai mare al soțului Isabellei (sora Emmei).”

Din punctul de vedere al subiectului, romanul „Emma” nu a reprezentat ceva ieșit din comun, chiar Jane Austen descriindu-l ca fiind un subiect ideal pentru orice roman, „trei sau patru familii într-un sat de la țară”. Cu toate acestea, acest roman a fost revoluționar datorită formei și stilului. Înainte de Jane Austen, autorii foloseau fie narațiunea la persoana întâi, fie la persoana a treia. Austen a combinat cele două stiluri începând cu „Rațiune și simțire”, iar apoi continuând cu „Emma”. Astfel, cititorul are oportunitatea să o descopere pe Emma atât prin prisma propriilor gânduri, dar și prin ochii unui narator imparțial, lucru ce oferă mai multe detalii despre personalitatea și motivația acestui personaj.

Ultima ecranizare a acestei cărți a fost făcută în 2020, în regia lui Autumn de Wilde, iar Anya Taylor-Joy, Johnny Flynn și Mia Goth reușesc să dea culoare acestui roman clasic minunat.

Iar în cazul în care vă atrage mai mult o adaptare modernă a romanului „Emma”, vă recomand filmul „Clueless” din 1995, în regia lui Amy Heckerling. Actorii Alicia Silverstone, Brittany Murphy și Paul Rudd, variantele moderne ale Emmei, Harriet și domnului Knightley, reușesc prin intermediul acestei adaptări să satirizeze deciziile romantice bazate pe ierarhia dintr-un liceu din Beverly Hills.