Ziua Mamei, cunoscută și sub numele de „Mothering Sunday” în Regatul Unit, are origini medievale și nu a fost întotdeauna celebrată în modul în care este sărbătorită astăzi. În perioada interbelică, „Mothering Sunday”, în Anglia, era mai mult o sărbătoare religioasă decât una comercială, așa cum este în prezent. Era o zi în care oamenii mergeau la biserică și se rugau pentru mamele lor și, uneori, le ofereau flori sau alte mici cadouri. Această sărbătoare a început să capete mai multă popularitate și să se dezvolte într-o sărbătoare a mamei într-un sens mai larg începând cu anii 1950 și 1960.
Pentru servitori în perioada interbelică din Anglia, „Mothering Sunday” era o zi specială în care aceștia aveau unele privilegii în plus față de obiceiul lor zilnic. În multe gospodării, servitorii lucrau în mod constant și nu aveau mult timp liber. Cu toate acestea, în ziua „Mothering Sunday”, aceștia primeau o zi liberă pentru a putea sărbători alături de familiile lor sau pentru a-și vizita propria mamă. Acest lucru reprezenta o pauză binevenită de la munca grea și era o oportunitate de a-și exprima recunoștința și afecțiunea față de familiile lor.
Romanul „De ziua mamei” evocă o zi din viața unei autoare, Jane Fairchild, 30 martie 1924 sau, mai precis, Ziua mamei, pe vremea când viața în Anglia era definită de ierarhii, iar statutul său de servitoare era foarte bine definit.
Fiind orfană, ziua mamei pentru Jane reprezintă doar un timp liber pe care îl poate dedica pasiunilor sale precum mersul pe bicicletă, cititul sau aventurii sale cu un tânăr moștenitor.
Autoare în prezent, Jane pare marcată de întâmplările petrecute în acea zi, de ziua mamei, totul fiind descris până în cel mai mic detaliu, de la golul lăsat de absența părinților necunoscuți, până la diferența socială apăsătoare ce i-a definit existența până într-un punct.
Întorcându-ne în timp, la data de 30 martie 1924, aflăm că Jane Fairchild, servitoarea familiei Niven din Beechwood, Berkshire, are o idilă amoroasă cu moștenitorul proprietății vecine, Paul Sheringham. Idila durează de ani, însă în doar două săptămâni, Paul Sheringham urmează să se însoare cu o tânără din aceeași clasă socială, Emma Hobday. Apropierea acestei nunți, face din ce în ce mai clară ideea că această aventură trebuie să ia sfârșit, iar ziua de 30 martie pare să ofere încheierea dorită.
Deși planurile inițiale ale lui Jane erau menite să se petreacă în compania cărților, Paul le va schimba în favoarea unei ultime întâlniri înainte de iminenta nuntă.
„Și s-ar fi putut să se întâmple chiar așa. Banca cea mai ferită, de lângă cadranul solar. Bondari păcăliți de vreme. Magnolia deja încărcată de flori. Cartea ei în poală. Știa ce cartea avea să fie.”
Această ultimă zi petrecută împreună, definește perfect relația dintre Paul și Jane. Nu este vorba de vreo intimitate profundă sau de vreo revoltă împotriva normelor sociale. Nicidecum. Idila lor respectă clasa socială a fiecăruia, Jane este temătoare, se mulțumește să facă dragoste, iar apoi să-l privească sau să petreacă puțin timp împreună, dar nu-și permite să se gândească la mai mult. Se oferă pe ea însăși pentru o clipă de iubire, fie ea doar trupească. Nu tânjește după mai mult, nu are curajul nici să se gândească, deși poate într-o altă lume ideală, ea ar avea părinți și ar avea dreptul să iubească pe cine își dorește. Paul nu dă senzația că se folosește de Jane, dar nici c-ar simți mai mult decât dorință pentru ea. O iubește total în acel moment, iar apoi revine cu ușurință și naturalețe la realitate. Nu este curios în legătură cu gândurile sau sentimentele lui Jane; pentru el, deși pare că își dorește ca momentul de dragoste trupească să fie egal și să nu fie bazat pe ierarhii, uneori nu se poate abține să nu se poarte ca un stăpân.
„-Ești deșteaptă, Jay, spusese el în replică. Știi asta? Ești deșteaptă.
Acesta era felul lui de a face complimente, de parcă i-ar fi dezvăluit ceva ce ea n-ar fi putut să-și închipuie în vecii vecilor..
Așa era el: nu se purta cum trebuie, dar nu mințea, susținând că s-ar fi purtat altfel.”
În momentul în care este clar că idila s-a încheiat, Paul o părăsește pentru a ajunge la întâlnirea cu logodnica sa, iar Jane rămâne singură în casa lui, moment în care trăiește un sentiment unic, al unei libertăți imposibil de obținut, dar extrem de dulce.
„N-o să fie niciodată în stare să explice libertatea aceasta, care era libertate pură, nimic altceva, sentimentul tot mai acut că avea o mulțime de posibilități.”
În aceeași zi, evenimentele iau o turnură neașteptată, lucru ce o va ajuta pe Jane să-și decidă propriul destin și să se îndepărteze de cadrul acela limitat din Beechwood, unde „cei care munceau… munceau, iar cei pentru care se muncea… trăiau.”
Mi s-a părut o carte interesantă, meditativă, ce oferă câteva indicii privind cum ar fi putut arăta viețile unor femei, din perioada interbelică în Anglia, născute în clasa socială nepotrivită, dar care-și doresc mai mult de la viață.
Te face cumva să apreciezi că te-ai născut cu o oarecare libertate de a alege și cu mai multe șanse de a evolua, de cele mai multe ori, în strânsă legătură cu eforturile depuse.
În anul 2021, a apărut un film bazat pe această carte, „Mothering Sunday”, în care joacă nume importante din cinematografia engleză, precum Colin Firth, Olivia Colman sau Josh O’Connor. Îl voi vedea în curând și vă voi spune părerea mea pe pagina de Instagram: RomanianBookLover.
Puteți găsi cartea aici:
Despre autor
Graham Swift s‑a născut în 1949 la Londra și a studiat la Dulwich College și Queen’s College (Cambridge), iar apoi la Universitatea din York. Este unul dintre cei mai apreciați romancieri contemporani din Marea Britanie. În anul 1983 a fost inclus de Book Marketing Council pe lista celor mai buni douăzeci de tineri scriitori britanici, publicată de revista Granta. Swift a publicat un volum de nuvele, Learning to Swim (1982), și opt romane traduse în peste treizeci de limbi. Este laureat al câtorva dintre cele mai importante premii literare din Europa: Guardian Fiction Prize, Geoffrey Faber Memorial Prize, Premio Grinzane Cavour, Prix du Meilleur Livre Étranger, James Tait Black Memorial Prize, culminând cu prestigiosul Booker Prize, acordat în 1996 pentru romanul Last Orders (Ultima comandă). Din creația prozatorului britanic, la Editura Polirom au mai apărut romanele Lumina zilei (2006), Mâine (2008) și Pământul apelor (2009). (cartepedia.ro)