„De ce se tatuase sora ei cu texte pe care le scrisese în jurnalul de adolescentă, reluând povești ale unor femei cărora le fusese răpită puterea? Lui Esther îi răsună în minte discuția cu Freya din timpul mesei. Tu ai fost cea mai apropiată de ea. Tu o știai cel mai bine. Tu o să poți afla. Orice nu s-a putut hotărî să ne spună nouă.”
Sinopsis
Ultima dată când Aura, sora lui Esther Wilding, a fost văzută, se îndrepta spre mare. Pentru a descoperi adevărul despre dispariția acesteia, Esther călătorește din Tasmania spre Copenhaga și Insulele Feroe, urmând indiciile lăsate de Aura: basme despre selkie, lebede și femei, condensate în șapte versuri criptice, pe care Aura și le-a tatuat, ca tot atâtea văluri care să-i acopere povestea. Un roman puternic despre intensitatea iubirii dintre surori, despre doliu, împăcare și transformare. (libhumanitas.ro)
Dacă ar fi să prezint romanul „Cele șapte văluri ale lui Esther Wilding” scris de Holly Ringland în doar câteva cuvinte aș spune că este un soi de bildungsroman neterminat. Călătoria lui Esther care are la bază aflarea adevărului despre sora sa, Aura, devine o obsesie care, din punctul meu de vedere, o va consuma pe măsura descoperirii adevărului.
Autoarea abordează teme precum găsirea identității, pierderea, iubirea și prietenia într-un mod emoționant, toate acestea fiind în strânsă legătură cu familia și comunitatea. Mi-a plăcut modul în care Holly Ringland aduce la viață micul colț de paradis în care crește Esther împreună cu sora ei, în care atât relațiile cu cei din jur, cât și cele cu natura sunt extrem de importante. De-a lungul călătoriei lui Esther, am tânjit după locul copilăriei ei, dorindu-mi în sinea mea ca reîntoarcerea ei să aibă loc cât mai curând.
Simbolistica romanului este prezentă încă din titlu: „Cele șapte văluri ale lui Esther Wilding”. De-a lungul romanului, întâlnim des menționată cifra șapte: șapte stânci, șapte locuri importante, șapte tatuaje – dar pentru Esther reprezintă pașii prin intermediul cărora ajunge să descopere secretul surorii sale, dar și pe ea însăși. Simbolurile recurente, precum poveștile, miturile, tatuajele, lebăda și foca, creează o atmosferă mitică, de basm, care are rolul de a transforma realitatea cruntă în ceva mai ușor de acceptat. În general, simbolistica a adăugat profunzime romanului, însă, uneori, a fost folosită în exces. Deși am înțeles faptul că, prin repetare, autoarea a dorit să accentueze o stare, la un moment dat, trimiterile repetate ajung să te deconecteze de la atmosfera romanului.
Structura narativă pe care s-a bazat povestea scrisă de Holly Ringland mi s-a părut a fi coerentă, iar trimiterile la miturile nordice și celtice cu care e presărată ajută foarte mult povestea să capete o fluiditate. Mi-a plăcut să descopăr povestea fiecărei poze făcute de Aura, preferata mea fiind cea despre descoperire (A cincea piele) – „Ce e furat nu poate fi luat niciodată cu adevărat.” Interesant este faptul că autoarea este cea care a creat fiecare dintre aceste șapte povești, iar doliul, identitatea, trauma, vindecarea și moștenirea feminină sunt temele cele mai importante care le însoțesc.
Povestea principală a căutării lui Esther, a relației sale cu părinții și a Aurei este destul de simplă, motivul pentru care Esther decide să plece în această călătorie fiind refuzul părinților de a-i spune adevărul. Pentru mine, pretextul plecării a fost ușor tras de păr, iar răceala mamei sale nu mi se pare justificată. Totul putea fi rezolvat prin comunicare de la bun început.
Un alt lucru care mi-a displăcut a fost că, deși Esther își propune să nu trăiască viața Aurei, aceasta ajunge să facă exact acest lucru: aceleași locuri, aceiași prieteni, același iubit. De ce și-ar dori cineva să trăiască viața altcuiva? Răspunsul poate fi legat de dorința de a fi iubit de părinți, dar totuși…
Prin intermediul romanului „Cele șapte văluri ale lui Esther Wilding”, Holly Ringland pune foarte mult accentul pe emoție, pe modul în care fiecare piesă de puzzle își pune amprenta asupra lui Esther. Dacă intenția autoarei a fost să demonstreze că, în ciuda călătoriei lui Esther, dorința sa de a trăi viața Aurei a fost cel mai important lucru, atunci a reușit. Însă, dacă și-a dorit, exact ca în cele șapte povești, să o ajute să renască și să-și găsească identitatea, atunci pot spune că acest scop a fost sortit eșecului. Lebăda devine focă, Esther devine Aura.
Recomand acest roman pentru cele șapte povești și pentru cadrele australiene superbe pe care Holly Ringland are talentul de a le aduce la viață prin intermediul a câtorva rânduri.
Puteți găsi cartea aici:
Despre autoare
HOLLY RINGLAND a avut o copilărie fericită, bucurându-se de florile din grădina mamei sale de pe coasta estică a Australiei. Interesul pentru povești și mai ales pentru cultură i-a fost trezit de la vârsta de nouă ani, când familia ei a făcut o călătorie cu rulota prin numeroase parcuri naturale din America de Nord. După împlinirea vârstei de 20 de ani, a lucrat patru ani într-o comunitate izolată de indigeni din zona deșertului australian, în rezervația Uluru-Kata Tjuta National Park. În anul 2009 s-a mutat în Anglia, obținând un master în scriere creativă la University of Manchester în 2011. A predat scriere creativă la Lancaster University și pentru femei din închisori. Eseurile și proza sa scurtă au apărut în mai multe publicații literare și antologii, printre care TEXT Journal, The Griffith Review și UWAP’s Desert Writing. Publicat în 2018, primul său roman, Florile pierdute ale lui Alice Hart (The Lost Flowers of Alice Hart; Humanitas Fiction, 2020), s-a bucurat de succes internațional, fiind tradus în peste 30 de țări, și stă la baza serialului omonim difuzat pe Prime Video în 2023, având-o pe Sigourney Weaver în rolul principal. Romanul a câștigat General Fiction Book of the Year în cadrul Australian Book Industry Awards 2019 și a fost nominalizat la International Dublin Literary Award 2020. În 2022, publică cel de-al doilea roman, bestsellerul Cele șapte văluri ale lui Esther Wilding (The Seven Skins of Esther Wilding; Humanitas Fiction, 2025), tradus în peste 15 țări. A fost ales Cartea anului 2022 de Booktopia și este finalist, în 2023, la The Courier-Mail People’s Choice Queensland Book of the Year Award și la Australian Independent Book Awards. În 2023, îi apare prima carte de non-ficțiune, The House That Joy Built, care devine bestseller național, și publică un newsletter săptămânal de succes pe Substack – The Joy Rise – despre intersecția dintre creativitate și conexiune. Cărțile sale s-au vândut în peste 500.000 de exemplare. Pe lângă scris, este o vorbitoare și o povestitoare apreciată, fiind invitată la unele dintre cele mai importante festivaluri culturale din Australia. În 2021, și-a făcut debutul pe micul ecran, fiind coprezentatoarea serialului documentar Back to Nature, difuzat în prime-time de ABC TV. Holly Ringland își împarte timpul între Australia și Marea Britanie. (sursa humanitas.ro)
