Cărți
În categoria „Cărți” veți putea găsi diferite recenzii încadrate în funcție de gen. Vă invit să le descoperiți și să vă lăsați inspirați!
-
Omul pictat, Peter V. Brett
Noapte de noapte, creaturi ivite din adâncurile pământului distrug tot ce le iese în cale. Secole de-a rândul, demonii au terorizat lumea, silindu-i pe oameni să se retragă în adăposturi ascunse în spatele unor simboluri magice, a căror putere se pierde în negura timpului.Anii au trecut, așezările oamenilor sunt din ce în ce mai puține și mai îndepărtate unele de altele, iar demonii își continuă atacurile.Acum, aproape lipsiți de speranță, trei tineri supraviețuitori ai unor atacuri sângeroase pășesc dincolo de siguranța adăposturilor, riscându-și viețile, într-o încercare disperată de a regăsi secretele trecutului. Împreună, ei vor înfrunta noaptea. (sursa nemira.ro)
-
Labiş. Jurnalul pierdut, Cosmin Perța
„Mă plimb prin București cu taxiul, cu ultimii bani. Fără vreo destinație anume, doar așa, într-o transă nostalgică. E obsedant, trist, dar și răpitor de frumos și de ademenitor orașul acesta văzut prin geamurile murdare ale taxiurilor, noaptea, prin ploaie.”
-
Lacrimi de chihlimbar, Sofía Segovia
Romanul „Lacrimi de chihlimbar” de Sofía Segovia se concentrează pe destinele a două familii: familia lui Arno și cea a lui Ilse, ambele surprinse în tumultul celui de-al Doilea Război Mondial, în Prusia Răsăriteană. Dinamica dintre aceste două familii joacă un rol central în narațiunea romanului și aduce la lumină teme precum supraviețuirea, pierderea identității și reziliența în fața tragediilor războiului.
-
Noaptea, Elie Wiesel
Romanul „Noaptea” de Elie Wiesel este o operă autobiografică puternică și profundă care descrie experiențele autorului din timpul Holocaustului. Publicată pentru prima dată în 1956, această carte a fost și este în continuare considerată una dintre cele mai importante mărturii despre ororile lagărelor de concentrare naziste.
-
Omulețul din perete, Marian Coman
„Ai simțit vreodată că nu aparții lumii ăsteia? Că ești străin? Și nu doar neadaptat. Ci inadecvat. Nepotrivit. Ca o copie măsluită a unei piese dintr-un mecanism.”
-
Îți place mai întunecat, Stephen King
„Elgin îmi dădea senzația de atemporal, de parcă n-ar fi avut nici trecut și nici viitor. Avea un prezent, dar nu și o prezență distinctă. Fuma, dar niciodată nu l-am văzut să și bea. Nu avea decât obsesia aia cu visele.” (citat din Visătorii)
-
Tatuatorul de la Auschwitz, Heather Morris
„Tatuatorul de la Auschwitz” se bazează pe povestea din spatele unuia dintre cele mai puternice simboluri ale Holocaustului: numerele verzi-albăstrui tatuate pe brațele prizonierilor, femei și bărbați deopotrivă. Când lui Lale i se oferă ocazia de a fi Tätowierer la Auschwitz, tânărul evreu slovac înțelege că aceasta poate fi șansa lui să supraviețuiască, deși trebuie să-și înțepe până la sânge semenii, act pe care îl resimte ca pe o dureroasă profanare. De la masa la care lucrează, nici nu i se permite să ridice capul spre cei al căror destin îl pecetluiește astfel. Dar într-o zi reușește să surprindă privirea unei tinere al cărei nume îl află în cele din urmă:…
-
Clopotul de sticlă, Sylvia Plath
„Mă gândeam că lucrul cel mai minunat de pe lume trebuie să fie umbra, milioanele de forme mișcătoare și de fundături ale umbrei. Era umbră în sertarele de birou și-n dulapuri și-n geamantane, și umbră sub case și sub pomi și sub pietre, și umbră îndărătul ochilor și zâmbetelor oamenilor, și umbră, kilometri după kilometri de umbră, pe partea pământului cufundată în noapte.”
-
Copiii din miez de noapte, Salman Rushdie
„M-am născut în orașul Bombay… cândva demult. Nu, nu merge, n-am cum să scap de dată: m-am născut la maternitatea doctorului Narlikar pe data de 15 august 1947. La ce oră? Contează și ora. Fie: noaptea. Nu, e important să fii mai… De fapt, când a bătut de miezul nopții. Limbile ceasului s-au împreunat respectuos la nașterea mea (…) exact în clipa când India a ajuns independentă, am venit și eu pe lume.”
-
Ileana, principesă de România, „Trăiesc din nou”
„Nu sunt decât un biet suflet pribeag și rătăcit, căutând cărări pe care altădată le-am cunoscut și le-am iubit. Dar acum, astăzi, cum poate cineva să audă un suflet fără glas?”























