Historical Fiction
Aici puteți descoperi selecția cărților din categoria „Historical Fiction”. Fie că aveți o carte preferată sau vă doriți să descoperiți unele noi, le găsiți aici.
-
Cartea nopților, Sylvie Germain
„… pământul și carnea se confundau într-o unică materie, noroiul. Linia li se arată de departe. Cerul era de un cenușiu murdar, sfâșiat la bază de flăcări țâșnind ca dintr-o cârpă uriașă care ar fi luat foc. Această linie de fractură deschisă între cer și pământ se sublinia și mai tare printr-o neîncetată hărmălaie, bubuituri de tun, explozii de obuze și de mitralii.”
-
Insula copacilor dispăruți, Elif Shafak
„Timpul e o pasăre cântătoare. Și ca orice pasăre cântătoare, poate fi prins. Poate fi ținut captiv într-o colivie, și pentru mai multă vreme decât v-ați închipui că e cu putință. Dar nu poate fi ținut în loc la nesfârșit.Nicio captivitate nu e veșnică.”
-
Splendida cetate a celor o mie de sori, Khaled Hosseini
„Și-a amintit cum nana îi spusese odată că toți fulgii de zăpadă sunt oftaturi scoase de femeile îndurerate din cele patru colțuri ale lumii. Că toate oftaturile se ridică în văzduh, se adună sub formă de nori și apoi se sparg în bucățele care cad în tăcere peste oamenii de dedesubt.Ca să nu se uite cum suferă femeile ca noi, spusese ea. Cum îndurăm toate câte ne cad pe umeri, în tăcere.”
-
Tăcerea Șeherezadei, Defne Suman
„ … la vremea aceea, oameni a căror singură vină era că aveau nume străine — oameni care adesea nici măcar nu puteau vorbi limba de unde le provenea numele — erau forțați să plece din casele în care trăiau de două mii de ani, din satele lor, nevoiți să-și abandoneze animalele, mormintele strămoșilor și să plece în pribegie.”
-
Surâsul Caterinei, Carlo Vecce
„Să scrii tot, să scrii mereu. Pentru că ceea ce nu scrii nu există, nu e real. Și viața cea scurtă a lui Antonio aparține realității, pentru că a produs acele rânduri scrise în contul său, pentru că altminteri s-ar fi scurs ca nisipul din această clepsidră. Totul devine un înscris, care merge înainte fără să se oprească, exact ca și zilele, care nu se mai întorc niciodată.”
-
Croitoreasa din Paris, Georgia Kaufmann
„Croitoreasa din Paris” de Georgia Kaufmann este un roman de ficțiune istorică ce promite o poveste captivantă despre ambiție, dragoste și sacrificiu, desfășurată pe fundalul lumii modei. Cu o protagonistă care își croiește destinul dintr-un sat italian până în marile orașe ale lumii, romanul explorează teme precum succesul, identitatea și alegerile dificile. Deși premisele sunt promițătoare, cartea are atât aspecte interesante, cât și elemente care ar fi putut fi mai bine dezvoltate, pe care le voi analiza în această recenzie.
-
Theodoros, Mircea Cărtărescu
„De aș grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare și chimval răsunător. Și de aș avea darul proorociei și tainele toate le-aș cunoaște și orice știință, și de aș avea atâta credință încât să mut și munții, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Și de aș împărți toată avuția mea și de aș da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi folosește. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu se…
-
Toţi copiii librăresei, Veronica D. Niculescu
„Mereu, mereu, în toate, era vorba doar despre noi, despre talentul nostru, despre ceea ce suntem noi și ceea ce-am putea deveni, despre ceea ce trebuia neapărat să ajungem. Mai târziu, erau convinși că voi ajunge profesoară de engleză. Neapărat ceva legat de copii. Dar nu o simplă educatoare, ca străbunica. Așchia trebuia să sară mult mai departe de trunchi! Însă eu am ajuns să nu mă mai pot uita la copii. Să nu mă mai pot uita la copii fără să…”
-
Turnul focului, Cătălin Dorian Florescu
Am ales să citesc această carte pentru că în fiecare an îmi doresc să descopăr autori români, tânjesc să redescopăr locuri cunoscute văzute cu alți ochi și să am acea experiență pe care o poți trăi doar în momentul în care poți simți împreună cu autorul acele emoții declanșate de o istorie comună, valori și trăiri comune și de limbajul și comportamentul atât de cunoscut care uneori îți aduce zâmbetul pe buze, iar alteori te face să privești cu groază.
-
Castelul din orașul meu, Ioana Bâldea Constantinescu
„Nu știu unde plec și nu știu nimic altceva decât să pun lucruri pe hârtie. Mintea mea a îmbătrânit. Se mișcă greu, se lovește de mobile. Mă obosește încetineala asta. Mă oprește din orice avânt. Câteodată însă, imaginea se limpezește și sunetul i se așază mătase pe umeri. Muzica îmi curge prin vârfurile degetelor. Scriu în mintea mea și bucuria mi se prelinge pe obraji. Lumea de atunci se umple de viață. Alunec pe străzi fără dureri, fără teamă. Dimineața se naște cu chiot, înserarea licărește departe. Frica e o hârtie mototolită, pe fundul coșului. Trăiesc. Trăiesc.”