„Ce e fericirea? ar putea să mă întrebe.
Fericirea, i-aș spune, e să-ți petreci fiecare zi fără să-ți sucești gâtul uitându-te înainte spre ziua de mâine, spre luna următoare, spre anul viitor, și fără să întinzi mâinile ca să oprești fiecare zi să devină ieri.”
Sinopsis
Un Saint-Rémy răscolit de război dă la iveală o prietenie remarcabilă între două tinere fete: Fabienne și Agnès, două jumătăți ale aceleiași portocale. Împreună pun la cale păcăleala secolului în lumea literară, o aventură care va separa cele două destine printr-un salt spectaculos în mijlocul faimei, mai întâi la Paris, apoi într-un pension englezesc. Morala lui Yiyun Li din acest roman este tulburătoare, iar construcția universului în care ne invită, magistrală. (libhumanitas.ro)
Romanul „Cartea gâștei” aduce în prim-plan relația de prietenie dintre Fabienne și Agnès, într-un sat uitat de lume din Franța de după cel de-al doilea război mondial. Deși tema principală nu este războiul, urmările sale planează asupra locuitorilor din Saint-Rémy ca o cruce greu de dus. Cei ce n-au murit în război nu îi pot scăpa, fiind goliți de viață și de speranță odată cu trecerea fiecărei zile. Singurele creaturi care nu înțeleg pe deplin povara pe care o au de purtat sunt copiii, a căror inocență aparentă ne insuflă ideea de speranță.
Relația dintre Fabienne și Agnès mi-a amintit de cea dintre Elena și Lila din romanul „Prietena mea genială”. Asemenea Lilei, Fabienne este cea care conduce, care decide atât jocurile, cât și realitatea lui Agnès, fără a-i explica acesteia din urmă prea multe. Agnès, din dorința de a fi pe plac prietenei sale și de a-i câștiga aprobarea, se lasă ghidată ca o frunză în vânt, ca o persoană lipsită de voință sau de viziune. În realitate, totul se întâmplă cu voia lui Agnès, care, deși observă cusurul fiecărei povești, decide că acesta este singurul mod prin care își poate păstra prietena, dar și copilăria. Din exterior, o putem învinui pe Fabienne pentru forța pe care o exercită asupra lui Agnès; însă, în realitate, jocul acestora are menirea de a le menține lumea copilăriei în picioare, într-un cadru al suferinței și al pierderii.
„Dar oare nu eram, într-un sens, două oarbe? Una umbla peste tot, ca și cum pe câmp n-ar fi fost îngropată nici o mină. Cealaltă nu avea curaj să facă nici un pas, pentru că întreaga lume era un teren minat. Dacă n-ar fi fost puse una lângă alta de soartă, și-ar fi trăit fiecare propria viață. Dar nu așa stăteau lucrurile. Eu și Fabienne eram în lumea aceasta împreună și n-aveam decât mâna celeilalte de care să ne ținem. Ea avea voința. Eu, dorința de a fi condusă de această voință.”
Lumea satului creată de Yiyun Li, văzută prin ochii lui Agnès, pare un tărâm fermecat, în care fiecare animăluț poartă un nume și are o personalitate distinctă. Deși fratele său suferă de PTSD și pare că și-a pierdut dorința de a trăi, Agnès ori nu pricepe exact ce se întâmplă, ori se agață cu disperare de viața liniștită a copilăriei. Fabienne, în schimb, conștientizează înaintea prietenei sale semnul fatalității sub care trăiește întregul sat, iar viziunea sa asupra vieții este una sumbră, deghizată în povești de ficțiune înfiorătoare. Absența și pierderea sunt asurzitoare, iar modul în care reacționează și este văzută Fabienne reprezintă felul ei de a se proteja de o lume care a început deja să-i fure din fericire.
Titlul romanului poate fi citit ca o metaforă a personajului Fabienne – o ființă aparent fragilă, domestică, dar care ascunde o voință tăioasă și o forță de creație greu de stăpânit. Ca și gâsca, Fabienne poate fi percepută ca inofensivă, dar reacționează cu o agresivitate neașteptată atunci când simte pericolul. Gâsca devine astfel simbolul unei copilării tulburate, dar și al unei libertăți neîmblânzite care refuză să se supună lumii adulților.
Mi-a plăcut modul în care sunt descrise cele două fete, dar și prietenia ușor ambiguă dintre ele. Prin intermediul romanelor pe care Fabienne și-a propus să le scrie în numele lui Agnès, putem intui o încercare de a o salva de la o viață trăită în Saint-Rémy. Cu toate astea, dorința lui Fabienne de a-i controla viața prietenei sale poate fi văzută și ca o nevoie de a lua parte la o lume a cărei confirmare știe că nu ar primi-o niciodată. Am apreciat viața de la țară văzută prin ochii celor două fete, în care fiecare poveste pare un basm menit să le coloreze viețile.
Partea care mi-a plăcut mai puțin a început cu momentul în care Agnès a fost de acord să meargă la un internat în Londra pentru a studia timp de un an. Din acest moment, mi se pare că firul poveștii s-a întrerupt și, deși am înțeles motivul pentru care Yiyun Li a decis să ducă povestea în această direcție, nu am rezonat neapărat cu această alegere. Personajul cu adevărat interesant al acestei cărți este Fabienne, iar pauza de la ea mi s-a părut că transformă romanul într-unul plat, atât din punctul de vedere al acțiunii, cât și al introspecției și evoluției personajelor.
Atât povestea spusă de Agnès, cât și finalul romanului „Cartea gâștei” mi s-au părut că aveau nevoie de un strop din personalitatea cutezătoare a lui Fabienne; pe parcurs, am avut constant sentimentul că lipsește ceva. Este o lectură relaxantă, care deși nu trezește sentimente puternice sau contradictorii, păstrează un stil ușor poetic și are o curgere firească.
„Întoarce-mă în orice moment din trecut, arată-mi în orice direcție și pot să-mi reconstitui traseul vieții. Detaliile creează detalii. Cu atâtea detalii, putem spera la imaginea completă. Dar o imagine completă a ce? Cu cât ne amintim mai multe, cu atât înțelegem mai puține.”
Dacă v-am făcut curioși, puteți găsi cartea aici:
Despre autoare
YIYUN LI s-a născut în 1972 la Beijing, în China. După absolvirea Universității Peking, a emigrat în 1996 în Statele Unite unde locuiește și în prezent. În 2005 se specializează în scrierea creativă de ficțiune și nonficțiune în cadrul Universității Iowa. Din 2017 predă scrierea creativă la Universitatea Princeton. Povestirile și romanele sale au fost distinse cu premii importante precum PEN/Hemingway Award și Guardian First Book Award pentru A Thousand Years of Good Prayers (2006) și PEN/Jean Stein Book Award 2020 pentru Where Reasons End (2020). A scris, de asemenea, Must I Go (2021), Kinder Than Solitude (2015), The Vagrants (2010), Gold Boy, Emerald Girl (2011) și volumul de memorii Dear Friend, from My Life I Write to You in Your Life (2018). În 2022 publică romanul Cartea gâștei (The Book of Goose, Macmillan), distins cu PEN/Faulkner Award for Fiction în următorul an. (sursa humanitas.ro)
