Cyberpunk este un subgen desprins din Science-Fiction caracterizat printr-o varietate de estetici vizuale, ușor de recunoscut datorită temei cuprinzătoare „high tech, low life”. Acest termen a căpătat importanță în anii 80 datorită autorilor precum Philip K. Dick, Roger Zelazny, J. G. Ballard, Philip Jose Farmer, William Gibson și Harlan Ellison. Ei au analizat impactul culturii drogurilor, tehnologiei și cel al revoluției sexuale, făcând abstracție de preferința către utopie a SF-ului timpuriu.
Narativa cyberpunk încorporează adesea un sentiment de nihilism sau deznădejde, prezentând de obicei un context crud și violent, cu crimă, inteligență artificială, luptă de clasă, corupție corporatistă și guvernamentală, anarhie, război între bande și transumanism, toate fiind teme centrale. Spectrul este larg, însă combinația acestor teme în estetica cyberpunk este de obicei folosită pentru a exprima semnificații profunde și pentru a comenta societatea modernă și uneori, pentru a face previziuni privind viitoarele societăți.
„Carbon modificat” a lui Richard Morgan este prima carte citită de mine care se încadrează în subgenul cyberpunk și pot spune că mi-ar plăcea, în plus față de următoarele două cărți ale trilogiei, să descopăr și alte cărți ale acestui gen.
Sinopsis (editura-paladin.ro)
„Când vor întreba cum am murit, spune-le: la fel de furios”.
Prin stocarea spiritului într-o memorie corticală care poate fi inserată în alt corp, moartea devine un detaliu. Ucis în timpul unei misiuni, fostul agent special Takeshi Kovacs este reîntrupat cu ajutorul magnatului Bancroft, pentru a rezolva misterul morții acestuia. În aparență, o sinucidere. Dar de ce ți-ai pune capăt zilelor când viața se află la doar o reactualizare distanță?
„Un demon electronic, un spirit malign ce trăia sub formă de carbon modificat și apărea doar ca să distrugă și să ucidă.”
Reîntruparea presupune readucerea la viață, în același corp sau un altul, uman sau sintetic, folosind memoria corticală ce încapsulează spiritul fiecărei persoane. În locul de unde provenea Takeshi Kovacs, Lumea lui Harlan, fiecare avea dreptul la cel puțin o reîntrupare, memoriile corticale ale membrilor decedați ai familiei fiind păstrate doar pentru a le comunica noutăți despre cei vii, o dată la ceva timp.
Șocul reîntrupării pe Pământ nu este provocat atât de noul trup cu care trebuie să se obișnuiască, ci și de regulile diferite ale celei mai vechi dintre lumile civilizate. Trezit după ce fusese ucis într-o misiune, Takeshi Kovacs descoperă că poartă corpul unui fost agent de poliție, considerat a fi corupt, dependent de nicotină, ale cărui trăsături relevă un om trecut prin multe.
Întors din exilul carbonului modificat, Takeshi Kovacs înțelege că este obligat să rezolve misterul morții lui Bancroft și alege să se supună, cel puțin până la un moment dat.
„La o sută optzeci de ani-lumină de casă, în corpul altuia, închiriat pentru șase săptămâni. Expediat aici ca să îndeplinesc o misiune de care poliția locală nu s-ar atinge nici s-o pici cu ceară. Dacă dădeam greș, eram din nou pus la păstrare. Mă simțeam atât de norocos, în timp ce ieșeam pe ușă, mai că aș fi început să cânt de bucurie.”
Întâlnirea cu Kristin Ortega, de la Brigada de Vătămări Organice, un personaj important al acestui roman, este presărată cu indicii privind cazul pe care îl va avea de elucidat Takeshi Kovacs. Un amănunt important de menționat, revelat de autor încă din prima parte a romanului, vorbește despre relația amoroasă dintre Ortega și cel al cărui corp este folosit de Kovacs, Elias Ryker. Din acest moment lucrurile încep să devină interesante. Mi s-a părut amuzant felul în care autorul alege să o descrie pe Ortega, văzută de Kovacs, aflat în corpul lui Ryker. Gândindu-mă retroactiv și aflând de idila dintre cei doi agenți de poliție, mă așteptam ca senzorii neurochimici ai corpului lui Ryker să-l determine pe Kovacs să o vadă pe Ortega dintr-o altă perspectivă.
„Locotenentul era o femeie trecută de treizeci de ani. Sub rama aurie a ochelarilor de soare avea pomeții unui strămoș amerindian și o gură ca o tăietură lată, de cuțit, strâmbată în clipa aceea de un zâmbet sardonic. Ochelarii stăteau pe un nas cu care ai fi putut deschide conserve. Chipul îi era încadrat de un păr scurt, neîngrijit, care se ridica în țepi deasupra frunții. Purta o haină standard, mai mare cu două numere, dar picioarele lungi, în pantaloni negri, care i se vedeau de sub poalele jachetei, arătau clar cât de suplă era.”
Pe măsură ce Takeshi Kovacs se obișnuiește cu noul corp, dar și cu ciudata lumea nou descoperită, acesta începe să desfășoare o anchetă pe baza mărturiilor strânse. Este interesant de observat că, încă de când ajunge în casa familiei Bancroft, prin intermediul lui Kovacs descoperim și noi lumea creată de Richard Morgan și regulile ei.
Familia Bancroft este una dintre cele mai vechi, Miriam și Laurens Bancroft fiind cunoscuți ca fiind matus, un termen provenit cel mai probabil de la Matusalem, despre care se spune că a trăit 969 de ani. Aceștia au foarte multă influență atât pe Pământ, cât și interplanetar, iar faptul că dețin propria companie de reîntrupare clonică, PsychaSec, îi face aproape invincibili.
Lumea carbonului modificat creată de Richard Morgan reunește multe dintre temele din cyberpunk precum corupția, violența, sărăcia, abuzul de droguri, având totodată multiple trimiteri către tehnologii avansate, referințe interplanetare sau interculturale, încadrând astfel romanul cu succes în acest gen. Astfel, alături de Kovacs, pe măsură ce progresăm cu povestea, întâlnim noi personaje, ce folosesc tehnologii avansate și variate, dar totodată și secrete din ce în ce mai întunecate.
La început, mi-a fost destul de greu să-mi placă personajul principal, Takeshi Kovacs, însă, cu timpul, el evoluează, ajungând chiar să simtă empatie. Aflăm lucruri despre antrenamentul lui cu Unitatea Specială din care obișnuia sa facă parte și înțelegem că a fost programat să nu simtă foarte multe și înțelegem și de ce. Întreaga experiență pe Pământ este o călătorie a lui Kovacs, atât către rezolvarea cazului, cât și către sinele său real. La un moment dat, el are ocazia să discute cu el însuși și își analizează traumele din copilărie legate de tatăl său, dar și modul în care trecutul lui se leagă de alegerile din prezent.
Mi-a plăcut foarte mult acest dialog, mi s-a părut foarte inteligent din partea lui Morgan să creeze această scenă, date fiind și caracteristicile lumii create.
„Carbon modificat” este o poveste SF polițistă, dar poate funcționa și ca un bildungsroman, ce-și are acțiunea în granițele unei planete Pământ greu de recunoscut, unde oamenii nu se mai tem de moarte, nu din motive de acceptare, ci din certitudinea că au reușit să o controleze și subjuge. În acest univers, oamenii pot reînvia sau pot fi păstrați într-un fel de cloud pe o perioadă nedeterminată, foarte puțini reușind să-și găsească liniștea cu adevărat. Evoluția tehnologiei este impresionantă, dar importanța sa este umbrită de mizeria, corupția, crimele și toate nedreptățile comise, subliniind astfel ideea că această evoluție nu asigură continuitatea sentimentelor umane, ci reprezintă un regres în materie de umanitate.
„…Moartea; acea țărancă sărmană, aplecată peste coasa ei, nici nu mai există. Sărmana Moarte, nu se mai poate lupta cu atotputernicele tehnologii ale carbonului modificat privind stocarea și recuperarea datelor, pornite împotriva ei. Cândva îi așteptam sosirea cu groază. Acum filtrăm fără rușine cu demnitatea ei sumbră, iar ființe ca acestea n-o lasă să intre nici măcar pe ușa servitorilor.”
Mi-a plăcut această carte, atât lumea creată de Morgan, cât și povestea în sine au reușit să-mi capteze atenția și să mă pună pe gânduri, iar personajele secundare printre care Hotelul Hendrix sau Trepp au fost preferatele mele. Sper că le voi întâlni și în următoarele două volume.
În cazul în care vă interesează acest subgen al SF-ului, vă recomand jocul Cyberpunk, iar în ceea ce privește „Carbon modificat” există și serialul, despre care am auzit multe lucruri bune.
Găsiți cartea aici:
Despre autor
Richard K. Morgan (n. 1965) este autor britanic de science-fiction şi fantasy, care a devenit scriitor liber-profesionist în 2002 după publicarea primului său roman Carbon modificat, recompensat cu premiul Philip K. Dick în 2003. Eroul romanului, Takeshi Kovacs, avea să figureze în alte două cărţi. Una dintre ele, Portalul îngerilor, este disponibilă la editura Paladin, iar cealaltă se află în curs de apariţie. În 2014, Paladin a mai publicat romanul Omul negru, distins cu premiul Arthur C. Clarke în 2008. (editura-paladin.ro)
