„Biblioteca din Paris” este romanul care i-a adus autoarei, Janet Skeslien Charles, popularitate la nivel internațional, devenind New York Times Best Seller și, mai apoi, fiind tradus în 37 de limbi.
Ca multe romane aparținând genului „historical fiction”, povestea din „Biblioteca din Paris” este caracterizată prin ”dual timeline”, una dintre povești este plasată în anul 1939, aproape de începutul celui de-l doilea război mondial, iar cea de-a doua, în prezentul reprezentat de anul 1983.
Traducere în limba română de Simona Săsărman
În Parisul anilor 1939, Odile Souchet, o tânără ambițioasă, pasionată de cărți, obține jobul mult visat de bibliotecară în cadrul Bibliotecii Americane din Paris. Experiența sa ca bibliotecară reprezintă un vis împlinit, unde, pe lângă accesul nelimitat la minunatele cărți și ocazia de a interacționa cu alte persoane care împărtășesc aceeași pasiune, Odile descoperă și experimentează dragostea pentru prima oară.
Din nefericire pentru Odile, declanșarea războiului și invadarea Parisului de către naziști, vor pune capăt liniștii și vieții obișnuite de până atunci. Decizia fratelui său, Remi, de a se înrola o va face pe Odile să lupte cu și mai multă ardoare pentru bibliotecă și pentru oamenii din jurul ei.
În anul 1983, în Montana, o cunoaștem pe Lily, o adolescentă singuratică, cu spirit de aventură, intrigată de enigmatica sa vecina. În acest fel, o redescoperim pe Odile, ducându-ți existența într-un alt timp și spațiu:
„Odile Gustafson nu era precum celelalte doamne din Froid. Ele erau grăsuțe ca niște pitulici, îmbrăcate cu pulovere lălâi și pantofi ieftini în diferite tonuri de gri. Se duceau la magazin cu bigudiuri pe cap, dar ea arbora cea mai bună ținută de duminică – fustă plisată și pantofi cu toc – doar ca să arunce gunoiul. O curea roșie îi punea în evidență talia. Întotdeauna. Folosea un ruj în nuanțe aprinse, chiar și la biserică.”
Cu timpul, Lily și Odile vor deveni nedespărțite, una alinându-i celeilalte suferința, iar alta salvând-o pe cealaltă de la propria-i condamnare.
Deși acțiunea romanului se concentrează pe realitatea apăsătoare a situației din perioada celui de-al doilea război mondial, autoarea reușește într-un mod natural să introducă, din loc în loc, scurte dialoguri hazlii:
„ – Ce-i aia?
– Istoria bibliotecii. Povești amuzante și statistici. Ar putea să dedice un capitol întreg diferitelor nume sub care oamenii cer cartea «Fructele mâniei»: Fructele mândriei de Steinbaum, Fructele frunzelor, Fructoza mâniei, Mâinile mâniei, Mânia lui Marian, ca să nu mai spun: Fricile mâniei.”
Ceea ce este interesant este faptul că „Biblioteca din Paris” este bazată pe o poveste reală, conform căreia un grup de bibliotecari eroici au continuat, chiar sub ocupație nazistă, să livreze cărți inclusiv abonaților evrei, păstrând astfel un grăunte de speranță în acele vremuri tulburi. Descoperind că scriitoarea a locuit pentru aproape 10 ani în Paris și chiar a lucrat la biblioteca din romanul său, am putut înțelege atenția la detalii precum interiorul bibliotecii, rafturile, sentimentul pe care îl ai aflându-te acolo.
Recomand această lectură, în special adepților genului „historical fiction”; fiind o poveste captivantă și foarte frumos scrisă, pot declara faptul că Janet Skeslien Charles a reușit să mă cucerească. În cazul în care sunteți fani Lucinda Riley sau Kristin Hannah, „Biblioteca din Paris” va fi cu siguranță pe gustul vostru.
Voi încheia cu un citat preferat din această carte:
„ Nu putem vedea ce ne așteaptă. Tot ce putem face e să rămânem puternici.”
Găsiți cartea pe:
Dacă doriți să citiți și alte articole, le puteți accesa aici: andreeajuvina.ro
