„Băieții de la Nickel” este o poveste terifiantă, inspirată din realitate, despre abuzul de putere și despre consecințele sale asupra destinelor unor băieți vulnerabili, într-o perioadă în care condamnările bazate pe situația socială și culoarea pielii reprezentau o lege nescrisă.
Povestea pe care este bazat acest roman este cea a Școlii de Băieți Dozier din Montana, Florida, școală de corecție ce a funcționat începând cu 1 Ianuarie 1900 până în 30 Iunie 2011. Pentru o bună perioadă, a fost cea mai mare instituție de corecție din Statele Unite ale Americii. Un al doilea campus a fost deschis în Okeechobee în anul 1955. De-a lungul celor 111 ani de istorie, școala și-a consolidat „reputația” în abuz, violență, viol, tortură și chiar și crimă, toate acestea fiind realizate de angajații instituției. În ciuda inspecțiilor periodice, a schimbărilor de conducere și a promisiunilor de îmbunătățire a condițiilor, acuzațiile de cruzime și abuz au continuat să existe. Multe dintre aceste acuzații au fost confirmate de diferite investigații făcute de Departamentul de Justiție din Florida în 2010 și de Divizia Drepturilor Civile a Departamentului de Justiție a Statelor Unite în 2011. Autoritățile au închis școala în Iunie 2011, moment în care aceasta făcea parte din Departamentul de Justiție Juvenilă a statului Florida.
În vara anului 2014, jurnalistul Ben Montgomery a publicat în ziarul Tampa Bay Times articolele sale privind situația acestei școli de corecție, precum și informațiile privind cele 55 de morminte găsite pe teritoriul școlii. Începând cu acest moment, povestea teribilă a acestui loc devine cunoscută, întâmplările traumatizante declanșate de abuzul de putere începând astfel să iasă la lumină prin mărturiile supraviețuitorilor acestui loc.
În romanul „Băieții de la Nickel”, Colson Whitehead surprinde perfect atmosfera acestei școli de corecție, punând accent pe rasismul exacerbat al perioadei, determinându-l pe cititor să exploreze această lume injustă din perspectiva băieților afro-americani.
Elwood este un băiat afro-american, crescut de bunica sa Harriet, într-un orășel din Florida, Tallahassee, după ce este părăsit de părinții lui. Copilăria băiatului este marcată de o schimbare semnificativă a istoriei declanșată de hotărârea Curții Supreme de la data de 17 mai 1954 care punea, în sfârșit, capăt segregației rasiale, iar debutul adolescenței sale este însoțit de cuvintele rostite de Martin Luther King la Dealul Sionului.
Este interesant de observat lumea prin ochii unui copil nevinovat, care își pune întrebări privind regulile societății americane, a cărui busolă morală îl ghidează spre un simț al dreptății autentic.
De-a lungul romanului, Elwood descoperă, pe de o parte, lumea, în general; caracterizat de o curiozitate ieșită din comun, descoperă pasiunea de a citi, își dorește să studieze și chiar se angajează pentru a strânge bani pentru viitoarele sale studii. Pe de altă parte, Elwood începe să vadă rezultatele regulilor impuse de oameni, într-o societate injustă și coruptă, în care culoarea pielii reprezintă un dezavantaj greu de depășit. Acesta simte pe propria-i piele incapacitatea oamenilor de a se schimba, perpetuând astfel un trecut nedrept într-o lume „liberă”. Astfel, o împrejurare nefericită, îi va determina soarta lui Elwood și-l va trimite la școala de corecție de la Nickel.
Școala de la Nickel, deși, la început, îi apare lui Elwood ca fiind asemănătoare unei școli obișnuite, în care ar putea studia orice elev, cu timpul, el descoperă că lucrurile nu sunt ceea ce par, zidurile aparent inofensive ascunzând, de fapt, secrete îngrozitoare. Exceptând segregația rasială de la nivelul dormitoarelor, tratamentul avea să fie același pentru toți copiii.
Deși Colson Whitehead a creat contextul în care să spună povestea tragică a acestei școli de corecție, întâmplările prezentate în acest roman fac referire doar la o mică parte a ororilor ce-au avut loc de-a lungul unui secol.
O școală de corecție ce avea ca scop reeducarea copiilor spre a le oferi un avantaj în viață a reprezentat, de fapt, cel mai îngrozitor lucru de care puteau avea parte. Cei care au supraviețuit acestui calvar și-au luat viața mai târziu sau au ales drogurile pentru a îndulci realitatea. Doar o parte a reușit să-și continue viața în ciuda acestui „ajutor” oferit de statul american.
Un fost deținut pe nume Danny Johnson afirmă, într-un interviu, următorul lucru:
„Cel mai rău lucru care mi s-a întâmplat, mi se întâmpla în fiecare zi. Atunci când mă trezeam.”
Romanul este foarte bun, cu un impact foarte puternic, am putut vizualiza toate scenele descrise de autor, cumva transpunându-mă în acea realitate nedreaptă. Într-un anumit punct al romanului, autorul prezintă lucrurile după ceva timp de la experiența unuia dintre deținuți la Nickel, într-un New York invadat de gunoi. Scenele din New York au reprezentat continuarea ororii pentru mine, perpetuând într-o oarecare măsură indiferența generală în care se scaldă societatea americană de la vreme respectivă.
Dacă v-am stârnit interesul, găsiți cartea pe:
Despre autor
Colson Whitehead, născut pe 6 Noiembrie 1969, este un actor american, cunoscut pentru romanele sale care explorează teme sociale, incluzând rasismul, și care uneori încorporează elemente fantastice. Este unul dintre puținii autori dublu laureați ai Premiul Pulitzer pentru romane istorice precum „Ruta subterană”, apărut în 2016, și „Băieții de la Nickel”, apărut în 2019.
Al treilea dintre patru frați, Whitehead a crescut în Manhattan, a fost pasionat de la o vârstă fragedă de benzile desenate și de literatura SF. A studiat la universitatea Harvard și a absolvit în 1991 cu o diplomă în literatura engleză și literatură comparată.
A publicat primul roman „The Intuitionist” în 1999, apărut și la Humanitas în colecția Raftul Denisei sub numele de „Intuiționista”.
