-
Fata mecanică, Anna Mazzola
„Fata mecanică” a Annei Mazzola reprezintă povestea a trei femei din clase sociale diferite, legate între ele printr-un secret surprinzător, învăluit de elemente fantastice, într-un Paris al mijlocului de veac al XVIII-lea. De la perioadă, la personaje și poveste, „Fata mecanică” nu te lasă pradă plictiselii, ci te captivează în așa măsură încât nu o poți lăsa din mână până nu-i deslușești misterele.
-
Băieții de la Nickel, Colson Whitehead
„Băieții de la Nickel” este o poveste terifiantă, inspirată din realitate, despre abuzul de putere și despre consecințele sale asupra destinelor unor băieți vulnerabili, într-o perioadă în care condamnările bazate pe situația socială și culoarea pielii reprezentau o lege nescrisă.
-
Muza, Jessie Burton
Așa cum bine descrie publicația The Guardian, romanul „Muza” al lui Jessie Burton reprezintă dublul portret al creativității ascunse, pe de o parte, în Londra tulburătorilor ani 60, iar, pe de altă parte, al războiului civil din Spania, venite din partea unei scriitoare ce nu poate fi criticată pentru ambiția sa.
-
Steaua Polară, Martin Cruz Smith
„Steaua Polară” este al doilea roman al seriei polițiste de zece cărți publicate de Martin Cruz Smith, ce-l au ca protagonist pe anchetatorul rus Arkadi Renko, primul volum, „Parcul Gorki”, bucurându-se de succesul marcat prin acordarea premiului Gold Dagger.
-
Ghepardul, Giuseppe Tomasi di Lampedusa
„Ghepardul” de Giuseppe Tomasi di Lampedusa este o capodoperă a literaturii italiene moderne, oferind o incursiune fascinantă în lumea aristocratică a Siciliei în timpul transformărilor politice și sociale ale secolului al XIX-lea din Italia. Prin povestea familiei Salina și a personajului principal, Don Fabrizio, Prinț de Salina, romanul explorează schimbările sociale, politice și culturale care au marcat sfârșitul unei ere și nașterea uneia noi. Cu o prospețime și o profunzime remarcabile, romanul surprinde subtilitățile relațiilor umane, dilemele morale și schimbările inevitabile în fața trecerii timpului.
-
Sanatoriul și Refugiul, Sarah Pearse
„Sanatoriul” și „Refugiul” sunt primele două cărți din seria polițistă ce o are în prim-plan pe detectivul Elin Warner, prima fiind, așa cum numele-i sugerează, o poveste despre un sanatoriu din Elveția, transformat în hotel, iar cea de-a doua continuând cu tema hotelurilor construite în zone cel puțin bizare.
-
Roșu și negru, Stendhal
Cu complexitatea sa psihologică și pe fundalul unei Franțe post-revoluționare, „Roșu și Negru” de Stendhal oferă o incursiune plină de intrigi în lupta pentru putere, pasiune și identitate, într-o lume plină de contradicții sociale și personale.
-
Cronica Barbară, Ana-Maria Negrilă
„Uneori, mi-e greu să accept că nimic din casa aceea nu-mi aparține, nici chiar hainele pe care le port.” „Cronica Barbară” al autoarei Ana-Maria Negrilă este un roman pe care vei fi vrut să-l citești mai devreme; alături de „Cele patru oglinzi ale adevărului” reprezintă primele două cărți ale unei serii extrem de interesante. Conform autoarea, următoarea carte a seriei este în pregătire și tot ce vă pot spune este că ne va purta prin ținuturi absolut fascinante.
-
Cele nouă femei de la Ravensbrück, Gwen Strauss
„Cele nouă femei de la Ravensbrück”, carte aparținând autoarei Gwen Strauss, publicată în 2019, explorează poveștile de viață ale unor femei supraviețuitoare care au fost deportate în lagărul de concentrare nazist aflat pe teritoriul Germaniei, Ravensbrück, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Sinopsis (humanitas.ro)Nouă femei, toate până în 30 de ani în momentul arestării lor, s-au opus răului: au adăpostit și ascuns parașutiști, au coordonat comunicațiile între celulele de partizani, au înlesnit treceri clandestine în Spania, au ajutat copii evrei și familii din Rezistență. Prinse, au fost interogate și torturate, pentru ca apoi să fie deportate în lagărul de la Ravensbrück. Forțate să plece într-un marș al morții, cele…
-
Confiteor, Jaume Cabré
„Confiteor” este un termen latin care se traduce în limba română prin „eu mărturisesc” sau „mărturisesc”. Este un cuvânt folosit în contexte religioase pentru a exprima o recunoaștere a păcatelor sau a greșelilor. Acest termen este adesea asociat cu rugăciuni sau liturghii, în special în cadrul confesiunilor religioase, unde credincioșii își recunosc și își mărturisesc păcatele în fața divinității.