Steven Galloway este un autor canadian cunoscut la nivel internațional pentru romanul „Violoncelistul din Sarajevo” care a obținut premii precum Evergreen în anul 2009 sau George Ryga pentru conștientizare socială în literatură. După publicarea ultimei sale cărți „The Confabulist”, Galloway a avut parte de un parcurs controversat în urma căruia a fost demis din funcția de profesor al University of British Columbia.
Sinopsis (litera.ro)
Patru oameni încearcă să supraviețuiască într-un oraș devastat de război. Patru destine se împletesc într-un univers haotic. De la fereastra sa, un violoncelist vede cum douăzeci și doi dintre prietenii și vecinii lui sunt uciși de un obuz. Într-un act de sfidare, omul își făgăduiește să cânte douăzeci și două de zile, în memoria lor, acolo unde a avut loc atacul.
Altundeva, tânărul Kenan își riscă viața în căutare de apă pentru familia lui. Drăgan vinde pâine în schimbul unui adăpost. O tânără femeie lunetist, poreclită Săgeata, împușcă soldați și îl apără pe muzician cu propria ei viață. În tot acest timp, violoncelistul cântă. Un roman cu o forță și o intensitate incredibilă, o mărturie a dăinuirii într-un timp al terorii și al suferinței, Violoncelistul din Sarajevo explorează căile prin care războiul poate schimba propria noastră definiție a umanității și dezvăluie felul în care banalul ritual cotidian al vieții poate fi o formă de rezistență.
Recenzie
Așa cum autorul menționează la finalul romanului, „Violoncelistul din Sarajevo” este o poveste inspirată de evenimentele din 27 mai 1992, din timpul asedierii orașului Sarajevo, când, un grup de oameni care așteptau să cumpere pâine în spatele pieței Vase Miskina a fost lovit de câteva obuze de mortiere. Tragedia l-a determinat pe violoncelistul Vedran Smailovic ca, timp de douăzeci și două de zile consecutive, exact în acel loc și la aceeași oră, să cânte Adagio în Sol Minor de Albinoni ca o ofrandă adusă celor morți. Numărul nu este ales întâmplător, acesta reprezintă numărul victimelor rezultate în urma atacului.
Deși titlul romanului face referire la violoncelist, Galloway se concentrează pe încercarea a trei persoane de a supraviețui, într-un Sarajevo asediat. Muzica este cea care le va atrage în același punct, iar revelațiile le vor trăi treptat, pe note de Adagio în Sol Minor.
Săgeată este „o tânără firavă, cu părul negru până la umeri”, devenită acum lunetist, luptând împotriva celor de pe dealuri, „ochii ei mari, albaștri și sclipitori, fiind singurii care trădează viața”. Aparent rece și calculată, Săgeată încă își imaginează uneori cum ar fi putut arata viitorul ei dacă nu ar fi trebuit să lupte pentru a supraviețui. Însă lupta pentru rezistență nu este singura pe care o duce Săgeată în fiecare zi, în conștiința sa, vina mistuitoare pe care o simte omorând, găsindu-se în permanentă opoziție cu justificarea dată de circumstanțe.
Kenan soț și tată a trei copii, își riscă viața, o dată la câteva zile, străbătând orașul până la fabrica de bere pentru a aduce apă familiei sale. Acesta se învinuiește zilnic pentru teama și slăbiciunea pe care le resimte în fața morții, simțindu-se vinovat pentru că nu poate ajuta mai mult rezistența, prin alegerea de a se înrola.
„După ce a închis ușa apartamentului, Kenan se proptește cu spatele de ea, prăbușindu-se. Are picioarele grele și mâinile reci. Nu vrea să plece. Ce și-ar dori cu adevărat este să se întoarcă în pat și să doarmă până la terminarea războiului.”
După ce a reușit să-și scoată soția și fiul din orașul asediat, Dragan în vârstă de șaizeci de ani, locuiește acum cu sora și familia sa, fiind unul dintre puținii norocoși care și-au mai putut păstra un loc de muncă la fabrica de pâine. Acesta însă, trebuie să străbată aproape zilnic drumul supravegheat de lunetiști de pe deal și să încerce să câștige la „ruleta de Sarajevo”. Teroarea care încă îl cuprinde la vederea corpurilor inerte întinse pe străzile orașelor, trezește în el o dilemă fundamentală: „crezi că este mai bine să fii rănit sau ucis?”.
Fiecare dintre cei trei și-au dezvoltat mecanisme de a se desensibiliza sau de a se izola cumva de realitatea pe care o trăiesc, însă muzica violoncelistului, le trezește umanitatea și îi ajută să redescopere persoanele care au fost înainte de război. Încercarea fiecăruia de a-și revendica identitatea demonstrează victoria spiritului trezit la viață cu flori și muzică.
„Violoncelistul din Sarajevo” este un roman cu un mesaj puternic despre transformarea oamenilor supuși atrocităților războiului, cu accent pe cea mai puternică armă pe care omenirea o poate avea, și anume, umanitatea.
Găsiți cartea pe:
Dacă doriți să citiți și alte articole, le puteți accesa aici: andreeajuvina.ro
