Iubesc să citesc vara, în special în vacanțe, când mă pot pierde liniștită printre paginile vreunei cărți romantice, misterioase sau a oricărui alt gen care-mi atrage atenția. Decoruri variate precum orașul viu și agitat, pădurile răcoroase și pline de secrete, muntele liniștit, aflat parcă mereu în așteptare de ceva și marea cu ale sale valuri capricioase și nisipul său fin, oferă oricărui cititor cadrul perfect pentru a putea descoperi o nouă lectură preferată. Eu am descoperit câteva care sper să vă fie și vouă pe plac.
O carte absolut minunată, pe care aș reciti-o oricând este „Fecioarele” de Alex Michaelides. Cunoscut pentru romanul său de debut „Pacienta tăcută”, Michaelides mi-a atras atenția, în special, cu acest al doilea roman.
Mariana Andros este o psihoterapeută care încă își revine după pierderea soțului ei, singura rudă în viață care i-a mai rămas fiind nepoata ei, Zoe.
Lumea amândurora este dată peste cap când Zoe își pierde cea mai bună prietenă, pe Tara, care este asasinată în campusul facultății Cambridge. Mariana decide că Zoe are nevoie de ea și, între timp, mai multe crime o determină să pornească o investigație pentru a descoperi criminalul. Deși Mariana se concentrează asupra unei singure persoane, indiciile duc către mai mulți suspecți, iar finalul este absolut surprinzător.
Continui lista cu „Apă proaspătă pentru flori” de Valérie Perrin, care m-a trecut prin diverse stări și pe care o îndrăgesc tare mult.
Violette Toussaint este îngrijitoarea unui cimitir dintr-un mic oraș din Bourgogne. Viața ei se desfășoară printre morminte, în căsuța ei sau în grădina pe care o îngrijește cu foarte multă atenție și iubire. Fiecare zi este una interesantă pentru Violette, fiind martora confesiunilor amuzante sau profunde ale tuturor celor ce trec zilnic granițele cimitirului. Rutina zilnică și liniștită a lui Violette este întreruptă în momentul în care Julien Seul îi calcă pragul casei, cu scopul de a depune cenușa mamei sale pe mormântul unui străin. Începând cu acest moment este inițiat atașamentul dintre cei doi, prin împărtășirea secretelor apăsătoare și a experiențelor profunde ale fiecăruia.
Lucinda Riley este în mod cert una dintre preferatele mele în materie de romane de dragoste. Urmăresc de fiecare dată cu sufletul la gură atât călătoria personajelor sale, cât și evoluția lor, iar încheierile dulci pe care ni le oferă reprezintă deliciul unei ființe visătoare ca mine.
„Camera cu fluturi” de Lucinda Riley este absolut ieșită din comun și vă promit că o dată citită, va reveni în mințile voastre peste ani. Acestă carte despre iubiri noi și vechi, despre durere și speranță, urmărește viața complicată a lui Posy Montague. Cred ca de-a lungul acestui roman cel mai mult m-a atras influența pozitivă a lui Posy asupra tuturor celor din jurul ei. Mi-a plăcut foarte mult acest personaj răbdător, puternic și empatic și pot spune că în orice situație, Posy mi-a dat sentimentul de “totul va fi bine”.
Gândindu-mă la această listă, nu a putut să nu-mi vină în minte „Fata pe care ai lăsat-o în urmă” a lui Jojo Moyes.
Édouard Lefèvre este deja un pictor cunoscut al școlii Matisse în momentul în care îi cere lui Sophie să fie modelul lui. Deși Sophie ezită la început, este flatată de faptul că un pictor ca Édouard poate fi interesat de o vânzătoare modestă ca ea. În urma acestei interacțiuni profunde, Sophie și Édouard ajung să se îndrăgostească real unul de celălalt, însă, la scurt timp, fericirea le este întreruptă de începerea primului război mondial. După înrolarea lui Édouard, Sophie devenită între timp soția lui, rămâne așteptându-l în St. Péronne, un sătuc din Franța, împreună cu sora ei Hélène cu care împărtășeste aceleași dureri și neajunsuri. Evenimentele îngrozitoare ce vor avea loc, având-o pe Sophie în prim plan vor fi descoperite la un secol distanță, în Londra, de către văduva unui cunoscut arhitect, Liv Halston.
Este interesant modul în care evoluează Liv, dar și impactul pe care îl are asupra acesteia descoperirea adevăratei povești a lui Sophie Lefèvre.
Probabil că următoarea carte nu va fi o surpriză pentru voi, însă „Acolo unde cântă racii” a Deliei Owens m-a fermecat total, iar finalul m-a luat prin surprindere.
În 1969 când popularul Chase Andrews este găsit mort, autoritățile locale o suspectează imediat pe Kya Clark, așa numita ”Fata mlaștinii”, o tânără care, abandonată încă din copilărie de întreaga sa familie, a trebuit să se descurce singură, fără bani și fără hrană.
Kya este acum o tânără sensibilă și inteligentă, o supraviețuitoare, care își dorește cu ardoare să aibă parte de interacțiuni umane, dar realizează că singurii săi prieteni sunt pescărușii, iar singurul loc sigur pentru ea îl reprezintă mlaștina.
Delia Owens prezintă o protagonistă ale cărei valori sunt în strânsă legătură cu natura; ea nu are un impact asupra mediului care o formează, dar găsește tot ce are nevoie pentru a evolua. Limitările sociale și de comunicare ale Kyei de la începutul romanului, duc la o evoluție spectaculoasă în momentul în care aceasta începe să se dezvolte cu ajutorul cărților.
Voi ați citit deja aceste cărți? Dacă da, care este părerea voastră despre ele? Ce alte lecturi, perfecte pentru vară, ați recomanda?
Aștept impresiile și recomandările voastre în comentarii.
Găsiți cărțile acestui articol aici:
Dacă doriți să citiți și alte articole, le puteți accesa aici: andreeajuvina.ro
