„O umbră strecurându-se printre umbre, spune luna.
Obrajii îi erau reci, întotdeauna atât de reci, murmură ploaia, însă fruntea îi ardea, apoi în clipa următoare îngheța.
Era straniu, șuieră vântul, cum se furișa, spune noaptea, fără ca eu să îl ating.
Nu a mai rămas nimeni să le spună povestea, șoptește întunericul, așa că o voi spune eu.”
Sinopsis
Cine a ucis-o atât de crud pe Clara? Și ce legătură este între această crimă și dispariția de acum cincisprezece ani a unui băiat? Din lista martorilor și a suspecților, ne vorbesc și arma crimei, masa morgii, vântul, ploaia, câinele negru sau porumbelul rătăcitor. Îmbarcă-te într-un dark policier care îți va face pielea de găină. Radu Găvan recompune și totodată amestecă, ca într-un puzzle absurd, piese din trecut și scene horror, care ne vor dezvălui misterul. (sursa hyperliteratura.ro)
Am ales această carte ca parte a călătoriei mele în descoperirea cât mai multor autori români. Deoarece îmi place să-mi fac provizii, am cumpărat-o cu ceva timp în urmă la recomandarea unei prietene, dar abia acum am simțit că i-a venit rândul. Titlul m-a intrigat, iar cele câteva detalii pe pe spatele cărții m-au determinat să o citesc pe loc. Și când spun pe loc, nu glumesc. Cum am deschis cartea, mi-a fost greu să mă dezlipesc de lumea creată de Radu Găvan numită, deloc întâmplător, „Câine negru, porumbel rătăcitor”.
Ce aveam să citesc m-a luat prin surprindere. Nu-mi imaginam că în puținele file ale acestui roman, Radu Găvan a putut să cuprindă atât de multe. Atmosfera cărții m-a înghițit și mi-a dat fiori încă de la început. Am avut sentimentul că am locul crimei în fața ochilor fără să pricep prea multe, dar, fiind atrasă ca un magnet de înfăptuirea răului.
Titlul „Câine negru, porumbel rătăcitor” te atrage de la prima vedere datorită contrastului pe care îl creează. Simbolistica din spatele câinelui negru este întregită în momentul descoperirii poveștii și capătă astfel diverse valențe de la furie reprimată, pulsul violenței, dorința de a ucide, la anularea umanității. Porumbelul rătăcitor ne duce cu gândul la existența unei speranțe, dar devine intangibilă pe măsură ce degradarea continuă.
„Dinspre moarte, înspre noapte, un val negru se ridică, șoptește porumbelul.
În calea lor, amurgul sângeriu, gonesc să îl ajungă, iar în urmă să rămână o altă viață. O viață, pentru altele să-și ia pedeapsă.”
Temele care conturează acest roman par dominate de prezența câinelui negru. Criminalul este genul de psihopat măcinat atât de puternic de traume încât singurele momente în care poate reuși să simtă ceva sunt acelea în care ucide. Acest gen de existență revoltătoare poate fi văzut ca o dorință de regăsire a unei umanități pierdute pe care este posibil să nu o fi avut niciodată. Criminalul este un fel de mentor ce convertește persoanele alese la propria-i credință, dorința de a avea urmași care să-i continue munca fiind singura dovadă că acel suflet chinuit de umbre perfide a fost odată uman. Răul, însă, nu ar putea căpăta proporții atât de grotești dacă nu ar fi atât de bine conturat de dorința de a trăi și inocența victimelor.
Nevoia de apartenență face ca acoliții omului chinuit de propria-i existență să-și dorească să câștige aprobare într-o relație paternă bolnavă.
„În miez de noapte, pe când cei liniștiți se pierd în vise, iată o scenă dintr-o viață spulberată. Pe scenă, un scaun, pe scaun, un bărbat, atârnând deasupra bărbatului, aproape invizibil, un ștreang.
Bărbatul își înalță privirea și spune: De ce?”
Nevoia de răzbunare pare a fi singura care poate oferi liniște, dar totodată, aceasta îndepărtează personajele de la sentimentele cele mai pure de dragoste și inocență. Perspectivele aflate în antiteză privind răul care poate naște bine și binele care poate naște rău ne provoacă să ne gândim la modalitățile prin care aceste două scenarii sunt posibile — să fie vorba de personalitate sau de dorința de a tinde spre altceva sau doar despre manipulare, anturaj și nevoia de a fi acceptați, conferindu-ne astfel o identitate?
„Răul își desface aripile ca un fluture negru și atingerea lui lasă urme ce nu vor dispărea.”
Stilul lui Radu Găvan m-a cucerit. Atmosfera apăsătoare accentuată de stilul adesea liric împreună cu folosirea metaforelor și ritmul hipnotic m-au atras în poveste fără ca măcar să conștientizez. Abia când am ajuns la finalul cărții am realizat cât de conectată am fost la acest roman și nu din dorința de a afla identitatea criminalului, ci din curiozitatea față de frământările celor ce înfăptuiau răul. Lectura nu este una ușoară, ci șochează prin modul direct și prin autenticitatea unor minți conturate de alegeri, traume, nevoi. Mi-a amintit de o altă carte care m-a făcut să mă simt la fel de incomod — „Sezonul uraganelor” de Fernanda Melchor.
„Câine negru, porumbel rătăcitor” este un roman potrivit pentru oricine caută ceva diferit, ceva care să te șocheze și să te pună pe gânduri. Mi-a plăcut faptul că autorul nu se ferește de la a accentua anumite aspecte care, deși sunt înfiorătoare, au darul de a contura temele acestei povești. Viața este formată din contraste, nu este niciodată numai întuneric sau numai lumină, iar această carte suprinde foarte bine acest lucru, motiv pentru care o recomand tuturor.
Dacă v-am făcut curioși, găsiți cartea aici:
Despre autor
Radu Găvan s-a născut pe 29 decembrie 1978, la Bucureşti. A publicat proză scurtă în Revista de Suspans, Revista de Cultură Familia, Apostrof, iocan și Tomis. Exorcizat, romanul său de debut, a fost publicat în 2014 la editura Herg Benet. În 2015 a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru debut, „Mircea Ciobanu“. A fost nominalizat la Festival du Premier Roman de Chambéry 2016, Premiile Accente și RomCon 2015 pentru cel mai bun roman de debut. În 2016 a primit Premiul I la Festivalul Alexandru Macedonski pentru cel de-al doilea său roman, Neverland (2015, Herg Benet). Cel de-al treilea roman al său, Diavoli fragili, a fost publicat în 2017 la Pandora M (Grupul Editorial Trei) și a fost nominalizat la Premiile Colin 2021. În 2018, romanul Neverland a fost tradus în limba germană (la Pop Verlag, traducere Edith Konradt). A publicat poezie în EgoPHobia, Apostrof și Lichtungen (Austria, traducere în limba germană Alexandru Bulucz). A avut lansări și lecturi la Londra și Leipzig. În 2019 a publicat volumul de poezie Bestia obișnuinței. În 2021 a publicat romanul Isus din întuneric la editura Litera, în cadrul colecției Biblioteca de Proză Contemporană, pentru care a primit Premiul „Nicolae Balotă“ al revistei Apostrof, și a participat la volumul colectiv de proză fantastică Treisprezece (Litera, Biblioteca de Proză Contemporană). În 2022 a participat la volumul colectiv Dragostea când te doare (Litera, Biblioteca de Proză Contemporană). În 2023 a publicat romanul Câine negru, porumbel rătăcitor (Editura Hyperliteratura). (sursa goodreads.com)
