„Există o viață reală și un alt mănunchi de vieți imaginare care prind rădăcini pe ea..
..Se gândi că proporția de viață pe care ne-o imaginăm e mult mai mare decât cea pe care o realizăm. Atunci de ce să dăm mai multă importanță realității decât visului?”
Sinopsis
În sud-vestul Japoniei, între provinciile Kagawa și Okayama, insula Teshima găzduiește Shinzō-on no Ākaibu, Arhiva Bătăilor de Inimă. Încântătoare și emoționantă, povestea țesută în jurul acestei insule îi are în centrul său pe Shūichi, ilustratorul de 40 de ani cu o cicatrice pe piept, și pe Kenta, un copil cu o aureolă misterioasă. Istoria unei prietenii extraordinare, a unor inimi care vor ajunge să bată la unison și a unui nou început își confruntă cititorii cu cele mai importante întrebări: Cum depășim obstacolele de netrecut? Cum recunoaștem oamenii și întâlnirile care ne schimbă viețile pentru totdeauna? Sunt inimile noastre capabile să redescopere seninătatea fiecărei zile? Cu o structură originală și liberă, romanul onorează frumusețea vieții și delicatețea culturii japoneze, aducându-ne mai aproape de filozofia reconcilierii cu propriul trecut. (sursa libhumanitas.ro)
Laura Imai Messina a scris un roman emoționant care invită la introspecție determinându-ne astfel să evadăm realității secolului vitezei în care trăim și să ne amintim să respirăm și să ne regăsim centrul și echilibrul. Interesant de observat este faptul că povestea din „Insula bătăilor de inimă” schimbă ceva în noi pe nesimțite, astfel că, la finalul romanului vom continua să căutăm răspunsuri întrebărilor care contează sau, dacă suntem norocoși, le vom fi găsit deja.
Mi-a plăcut faptul că autoarea ne ghidează prin poveste cu multă grijă și empatie, fiind atentă să nu dezvăluie de la început drama personajului principal, ci aflăm despre lucrurile care l-au marcat în momentul în care el găsește vindecarea. Fericirea nu ar fi posibilă fără acceptarea amintirilor plăcute și neplăcute, memoria și identitatea individului fiind cele ce-l definesc, speranța fiind greu de atins fără acceptare.
Laura Imai Messina ne transmite astfel că avem voie să ne trăim perioada de doliu, să plângem pierderea, însă uitarea nu este soluția, ci acceptarea condiției umane care este supusă unor forțe imposibil de controlat, iar acest lucru nu trebuie privit ca fiind negativ.
„Ceea ce contează, scria artistul, este doar transmiterea amintirilor, pentru că persoanele continuă să trăiască doar în amintirea altor persoane.”
Interacțiunea dintre Shūichi și Kenta ne ajută să înțelegem puterea relațiilor umane în procesul de vindecare emoțională. Cu alte cuvinte, oamenii nu sunt făcuți să trăiască singuri, izolarea fiind doar o cutie în care ne retragem în momente grele. Este uman să vrem să fim singuri pentru o vreme, însă timpul petrecut în cutie ne va răpi orice urmă de speranță și orice șansă de a vedea altceva în afara celor patru pereți.
Îmi place simbolul reprezentat de Arhiva Bătăilor de Inimă. Oferind un loc tangibil pentru emoții intangibile, acest loc simbolizează dorința de a capta și înțelege esența umană. În final, reprezintă alinarea de care Shūichi are atât de multă nevoie și răspunsul unei enigme reprezentate de viața propriei mame.
Un alt simbol important este reprezentat chiar de bătăile inimii, traduse diferit în funcție de intensitate: baku baku (sunetul unei inimi care se mișcă nervoasă), doki doki (sunetul unei inimi emoționate), toku toku (un sunet slab, ca o șoaptă). M-a dus cu gândul la conexiunea profundă dintre corp și suflet și la emoțiile, trăirile și experiențele individuale, setând totodată tonul diferitelor momente ale romanului.
Călătoria de vindecare a lui Shūichi are loc în mod natural, iar felul în care se reflectă în ilustrațiile sale ne ajută să înțelegem că uneori, dacă nu ne împotrivim, vom găsi speranță în locuri neașteptate, iar mintea noastră ne va da mici semne de liniște și fericire înainte să înțelegem ce ni se întâmplă de fapt. O lecție este aceea că, atâta vreme cât nu ne împotrivim și nu rămânem închiși în mica noastră cutie, inima noastră va ști ce să facă pentru a-și regăsi liniștea. Trebuie doar să avem speranța că o dată cu trecerea timpului vom reuși să găsim o cale de a ne bucura din nou.
Mi-a plăcut mult din „Insula bătăilor de inimă”, am reflectat asupra propriilor experiențe și am înțeles că nu trebuie să mă împotrivesc cursului natural al vieții sau vindecării, ci trebuie sa accept și să îmbrățișez fiecare experiență care mă va aduce mai aproape de echilibru.
Laura Imai Messina îmbină prin intermediul stilului poetic descrieri detaliate ale peisajelor japoneze cu explorări profunde ale psihicului uman, iar narațiunea bogată în simboluri și metafore oferă cititorului o experiență meditativă și emoționantă.
Dacă v-am făcut curioși, găsiți cartea aici:
Despre autoare
Laura Imai Messina s-a născut la Roma în 1981 și este absolventă de Filologie a Universității Sapienza. La 23 de ani s-a transferat la Tōkyō pentru a-și perfecționa limba japoneză, hotărând apoi să se stabilească în Japonia. A obținut o diplomă în cultură comparată la International Christian University cu o teză despre scriitoarea Yōko Ogawa și apoi un doctorat la Tokyo University of Foreign Studies. În prezent predă italiana în câteva universități prestigioase din capitala niponă. În martie 2011 a creat blogul Giappone Mon Amour, inclus în prezent în site-ul lauraimaimessina.com. A debutat în 2014 cu romanul Tokyo Orizzontale, urmat în 2018 de alt roman, Non oso dire la gioia, ambele cărți bucurându-se de succes. Tot în 2018 publică bestsellerul WA. La via giapponese all’armonia, un ghid dedicat tuturor celor interesați de cultura și obiceiurile tradiționale și contemporane japoneze. În 2020 publică Ce încredințăm vântului (Quel che affidiamo al vento; Humanitas Fiction, 2021), roman care a urcat rapid în fruntea topurilor de vânzare din Italia, deja tradus în peste 20 de limbi și ale cărui drepturi de ecranizare au fost achiziționate de casa de producție Cattleya. Tot în 2020 vede lumina tiparului volumul ilustrat Tōkyō tutto l’anno – Viaggio sentimentale nella grande metropoli. La începutul lui 2021 publică volumul de povestiri pentru copii Goro Goro. Tot în 2021 apare romanul Viețile secrete ale culorilor (Le vite nascoste dei colori; Humanitas Fiction, 2023), urmat, în 2022, de Insula bătăilor de inimă (L’isola dei battiti del cuore; Humanitas Fiction, 2024), distins cu Premiul Wondy pentru literatura rezilientă în 2024. Laura Imai Messina își scrie cărțile în cafenelele din Tōkyō sau în metrourile care străbat imensa metropolă și își împarte timpul între Tōkyō și Kamakura, unde locuiește alături de soțul ei, Ryōsuke, și cei doi copii, Sōsuke și Emilio. (sursa humanitas.ro)
