Care este legătura dintre asediul din Constantinopolul secolului al XV-lea, un bibliotecar din Lakeport, Idaho, din prezent și o călătorie din viitor, către o nouă planetă, al cărui scop este colonizarea și salvarea speciei umane? „Cetatea cucului din nori” de Anthony Doerr reunește magistral aceste fire narative, arătându-ne efectul poveștilor asupra umanității de-a lungul mai multor generații.
Sinopsis (sursa libhumanitas.ro)
Un manuscris din Grecia antică unește trecutul, prezentul și viitorul umanității.
Constantinopol, 1453 – de-o parte și de alta a zidurilor orașului doi copii, Anna și Omeir, sunt sortiți să se întâlnească, pentru a salva o carte și, prin gestul lor, pe ei înșiși.
Idaho, în prezent – la etajul bibliotecii publice, octogenarul Zeno împreună cu cinci copii montează o bizară piesă de teatru, în vreme ce la parter, adolescentul idealist Seymour se pregătește să detoneze o bombă, crezând că luptă pentru o cauză nobilă.
În spațiu, peste câteva decenii – Konstance, pe o navă interstelară având ca destinație o exoplanetă, supraviețuiește doar călăuzită de o poveste pe care i-o spunea tatăl ei seară de seară și ajunge să descopere un univers mai vast decât își putuse imagina vreodată.
Destinele tuturor personajelor sunt legate de misteriosul manuscris din vechime, care celebrează puterea scrisului și a imaginației.
În „Cetatea cucului din nori”, Anthony Doerr abordează câteva teme foarte importante pentru un cititor. Poate acesta să fie motivul pentru care această carte este preferata mea de anul aceasta.
Cea mai importantă temă este puterea pe care o au poveștile nemuritoare asupra unor oameni care nu par să aibă nimic în comun, nici măcar perioada în care trăiesc, în afară de dorința de a cunoaște mai multe și de a evolua. Manuscrisul găsit care spune povestea lui Eton, un cioban aflat în căutarea unei cetăți utopice, servește drept metaforă pentru felul în care poveștile rezistă în timp, conservă moștenirea culturală și clarifică anumite lucruri generațiilor viitoare. Fiecare personaj este influențat în mod diferit de povestea lui Eton, unele dintre acestea încercând chiar să rescrie sau să-și imagineze fragmentele pierdute ale manuscrisului.
Acest lucru m-a făcut să mă gândesc la textele care au supraviețuit timpului, moștenite de la grecii antici, care, deși unii ar putea spune că sunt învechite sau deloc actuale, au un impact mai mare decât ne-am putea imaginea. Spre exemplu, scrisorile lui Seneca către Luciliu ne învață cum să ne stăpânim excesele și să trăim într-un mod stoic într-un prezent în care firea umană nu este cu nimic diferită față de acum 2000 de ani.
De-a lungul acestui roman, am descoperit o altă temă care pe mine mă intrigă foarte mult și anume spiritul rezilient al umanității. De la supraviețuirea Anei în timpul asediului Constantinopolului până la dorința de supraviețuirea a lui Konstance din timpul călătoriei spațiale, este evidențiat modul în care oamenii se adaptează la circumstanțe extreme. Din nefericire, pentru a fi conștienți de forța noastră, avem nevoie de obstacole mai mari sau mai mici pe care le percepem ca fiind ceva negativ. O viață liniară ne asigură o siguranță aparentă, dar una tradusă printr-un grafic sinusoidal ne va ajuta să descoperim profunzimea naturii noastre umane.
Manuscrisul despre Eton leagă secole întregi, arătând cum acțiunile dintr-o eră pot avea ecouri de-a lungul timpului, iar povestea lui Konstance din viitor trage un semnal de alarmă privind impactul negativ al umanității asupra Pământului și nevoia de a trăi sustenabil.
De-a lungul romanului, perspectiva autorului ca narator rămâne constantă, însă poveștile și personajele se schimbă.
Trecutul este cel al Constantinopolului secolului al XV-lea, chiar înainte și în timpul asediului, moment în care îi descoperim pe Ana, o orfană crescută de măicuțe, și pe Omeir născut cu un defect fizic, motiv pentru care este considerat un paria al comunității în care trăiește.
Ana are o minte curioasă, o conduce o dorință de a cunoaște lumea și de a-și decide singură propriul destin, iar Omeir, deși tânjește după acceptare, este empatic și se împrietenește cu animale, ceea ce îi oferă un farmec aparte.
Despre Ana: „Dar tot spre lumea largă o trage inima. Lumea care așteaptă dincolo de zidul exterior, de șanțul sufocat de alge: crânguri de măslini, poteci pe unde umblă caprele, silueta măruntă a unui cămilar care mână două cămile pe lângă cimitir.”
Prezentul este despre Zeno, cel care va traduce manuscrisul Cetății cucului din nori, ajuns spre finalul vieții și despre Seymour, un tânăr cu tulburări de comportament și o sensibilitate extremă la stimulii din jur, ceea ce sugerează că ar putea fi pe spectrul autist (deși acest lucru nu este explicit menționat). De-a lungul romanului vom descoperi foarte multe detalii interesante despre cei doi, un lucru important de menționat este că Seymour se va muta în copilărie în același oraș ca și Zeno. În timp ce acțiunile lui Seymour ridică întrebări despre activismul radical, responsabilitate și posibilitatea de a găsi iertare sau sens în viață, povestea lui Zeno explorează teme precum iubirea, pierderea, identitatea și legătura dintre generații.
„Dintre toate nebuniile pe care le facem noi, oamenii,…, poate că nimic nu e mai umil sau mai nobil decât încercarea de a traduce limbile moarte. Nu știm cum suna limba vechilor greci; abia cartografiem cuvintele lor peste ale noastre; suntem condamnați la eșec de la bun început. Dar încercarea asta, strădania de a transporta un lucru peste râu din mâlul istoriei în epoca noastră, în limba noastră – asta e cea mai frumoasă luptă cu morile de vânt.”
Prin intermediul lui Konstance, Doerr explorează întrebări fundamentale despre umanitate, moștenire și ce înseamnă să ne păstrăm identitatea în fața necunoscutului. Aceasta este un simbol al speranței și al continuității, iar povestea ei se conectează subtil cu celelalte fire narative, arătând cum poveștile din trecut pot influența și inspira generațiile viitoare, chiar și într-un viitor tehnologic și aparent deconectat.
Konstance reprezintă supraviețuirea umană într-un mediu ostil. Determinarea ei de a găsi adevărul și de a păstra poveștile moștenite demonstrează importanța memoriei colective și a culturii, chiar și în cele mai dificile circumstanțe. Acestea sunt motivele pentru care acest personaj este preferatul meu, povestea ei fiind cea care m-a emoționat cel mai mult. La fel ca Ana, și Konstance este o supraviețuitoare, dar toate informațiile la care are acces o vor ajuta să descopere un adevăr neașteptat chiar și pentru cititori.
„… adevărul e infinit mai complicat, că suntem cu toții frumoși, chiar dacă facem parte din problemă, că a face parte din problemă înseamnă a fi om.”
Anthony Doerr are un stil complex și descriptiv, care creează imagini vii și transportă cititorii în timpuri și locuri diferite. Abilitatea sa de a împleti cronologii și personaje complexe este impresionantă, deși poate părea densă pentru unii cititori. Fiind o lectură profundă, atât datorită temelor abordate, cât și a talentului scriitorului, vă va rămâne cu siguranță ancorată în minte mult după ce veți fi terminat cartea.
„Lumea așa cum este e de-ajuns.”
Dacă sunteți interesați, găsiți cartea aici:
Despre autor
Născut la 27 octombrie 1973 la Cleveland, Ohio, ANTHONY DOERR a absolvit Bowling Green State University. Primul său volum de povestiri, The Shell Collector, apărut în 2002, se bucură de un succes remarcabil, primind mai multe premii: Barnes & Noble Discovery Prize, Rome Prize, New York Public Library’s Young Lions Fiction Award. Își continuă cariera de scriitor cu romanul Despre Grace (About Grace; Humanitas Fiction, 2021), unul dintre cele mai frumoase și convingătoare debuturi ale noului secol, publicat în 2004 și încununat în 2005 cu Ohioana Book Award, fiind finalist la PEN USA Fiction Award în același an. A urmat, în 2007, cartea de memorii Four Seasons in Rome. Un nou volum de povestiri, Memory Wall, apărut în 2010, îi aduce în 2011 The Story Prize și Ohioana Book Award. Povestirile lui Anthony Doerr au câștigat patru O. Henry Prizes și au fost antologate în The Best American Short Stories, The Anchor Book of New American Short Stories, The Scribner Anthology of Contemporary Fiction. Toată lumina pe care nu o putem vedea (All the Light We Cannot See; Humanitas Fiction, 2016), publicat în 2014 și devenit bestseller internațional, este considerat de critici una dintre cele mai ambițioase și mai spectaculoase opere de ficțiune, dar și unul dintre marile romane ale secolului XXI. În 2015 a câștigat Pulitzer Prize și Andrew Carnegie Medal for Excellence in Fiction. A mai primit Australian International Book Award, iar în 2014 a fost finalist la National Book Award. Este tradus în peste cincizeci de țări. Cloud Cuckoo Land, al treilea roman al său, foarte așteptat, a apărut în septembrie 2021 și a ajuns imediat pe lista de bestselleruri New York Times. (sursa humanitas.ro)
