Romanul „Noaptea” de Elie Wiesel este o operă autobiografică puternică și profundă care descrie experiențele autorului din timpul Holocaustului. Publicată pentru prima dată în 1956, această carte a fost și este în continuare considerată una dintre cele mai importante mărturii despre ororile lagărelor de concentrare naziste.
În anul 1944, anul deportării sale la Auschwitz, Elie Wiesel avea cincisprezece ani, trăia într-o comunitate de evrei unită din Sighet și încă mai credea cu fervoare în Dumnezeu. Apoi, după ce trupele naziste preiau controlul asupra orașului, viața comunității evreiești se schimbă dramatic, iar tânărul Elie va trăi cu groază realitățile ghetoului și apoi pe cele din lagărele de exterminare naziste. Mama și sora lui mai mică sunt ucise chiar în seara în care ajung la Auschwitz, în timp ce el și tatăl lui vor cunoaște zi de zi, până la eliberare, toate ororile dezumanizării.
Întrebat care este eroul biblic preferat, Elie Wiesel răspunde: „Moise a fost cel mai mare legiuitor și posibil primul comandant al unei armate de eliberare. El a fost un profet, reprezentantul lui Dumnezeu în faţa poporului şi reprezentantul poporului în faţa lui Dumnezeu. Și nu a avut o zi de liniște în toată viața lui. Dacă nu erau oamenii, atunci era Dumnezeu împotriva lui.” (sursa editura-arthur.ro)
„Uitarea ar însemna pericol și insultă…
Dacă martorul s-a străduit și a ales să depună mărturie, a făcut-o pentru tinerii de azi, pentru copiii care se vor naște mâine: nu vrea ca trecutul lui să devină viitorul lor.”
Romanul autobiografic al lui Elie Wiesel este structurat în trei părți, autorul începând prima parte cu descrieri ale familiei sale și ale locurilor copilăriei, vorbind despre comunitatea lor în care tatăl său avea un rol de bază, despre credința sa, dar și despre primele semne ale întâmplărilor ce aveau să urmeze, semne ignorate de comunitatea evreiască din Sighet. Chiar și după mutarea în ghetou, comunitatea a continuat să creadă în salvarea și în protecția oferită de guvernarea maghiară (pe atunci, Sighetul se afla sub administrație maghiară care a durat până în 1944 când trupele sovietice au cucerit zona, urmând ca în 1945 să revină României) și chiar și în finalul războiului și înfrângerea naziștilor. Nimic nu avea să-i pregătească pentru ce va urma, șocul deportării și drumul făcut în vagoanele supraaglomerate de vite până în Auschwitz fiind doar începutul cruzimii.
„În ghetou nu domnea nici germanul, nici evreul: domnea iluzia.”
Cea mai mare parte a romanului se concentrează pe viața din lagăr, pe atrocitățile văzute prin ochii adolescentului Elie Wiesel, obstacolul cel mai greu de trecut fiind evitarea pierderii umanității. Acesta face referire la pierderea credinței, la moartea tatălui său și atrocitățile comise de naziști, întâmplări care l-au marcat pe viață. Romanul „Noaptea” este una dintre acele cărți despre Holocaust în care se discută despre pierderea umanității în fața cruzimii naziștilor, Wiesel aducând exemple greu de digerat privind instincte de supraviețuire care anulează orice sentimente de iubire sau empatie. Chiar și lui îi trece la un moment dat prin minte că propriul tată este o povară fără de care supraviețuirea ar fi mai ușoară. Autorul povestește și despre rușinea de a fi avut un astfel de gând și evidențiază faptul că supraviețuirea depindea nu doar de forța trupului, dar și de cea a minții.
„Nu am plâns și mă simțeam rău că nu puteam să plâng. Însă nu mai aveam lacrimi. Și, în adâncul sufletului, dacă aș fi căutat în profunzimile conștiinței mele plăpânde, poate că aș fi găsit ceva precum: în sfârșit, liber!…”
Ultima parte a cărții surprinde istovitorul marș al morții până într-un alt lagăr aflat mai departe de linia frontului, momentul eliberării lagărului de către trupele americane, dar și sentimentul de gol interior și pierdere profundă pe care Wiesel le resimte.
„Primul nostru gest de oameni liberi a fost să ne repezim la mâncare. Nu ne gândeam decât la asta. Nu la răzbunare, nici la părinți. Numai la pâine.”
Romanul „Noaptea” a fost tradus în zeci de limbi și a devenit un text de referință în înțelegerea Holocaustului. Cartea nu doar că oferă o mărturie personală a suferințelor îndurate, dar servește și ca un avertisment privind pericolele indiferenței și urii. Scrierea acestei cărți în anul 1956 a fost pentru Wiesel un mod de a se asigura că ororile Holocaustului nu vor fi uitate.
„Voiam să mă văd în oglinda agățată pe peretele din față. Nu mă mai văzusem din perioada ghetoului. Din oglindă mă contempla un cadavru.
Ochii lui mă privesc și acum.”
Găsiți cartea aici:
Despre autor
Născut în 1928 la Sighet, Elie Wiesel a fost deportat în 1944, împreună cu întreaga familie, la Auschwitz, unde aveau să-și găsească sfârșitul mama și sora mai mică. Publicată pentru prima dată în 1958 la Les Éditions de Minuit, Noaptea este prima carte semnată de Elie Wiesel în care povestește experiențele trăite în lagărele de exterminare naziste (Auschwitz, Birkenau, Buna, Buchenwald). Autor fecund, Wiesel a scris peste cincizeci de opere ficționale și nonficționale, militând pentru drepturile omului și pentru condamnarea ororilor nazismului. În 1986 a primit Premiul Nobel pentru pace. Zece ani mai târziu, a fost numit membru al Academiei Americane de Artă și Literatură. A devenit membru de onoare al Academiei Române în 2001, iar Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România îi poartă numele. Elie Wiesel a murit în 2016 la New York. (sursa editura-arthur.ro)
