„Elgin îmi dădea senzația de atemporal, de parcă n-ar fi avut nici trecut și nici viitor. Avea un prezent, dar nu și o prezență distinctă. Fuma, dar niciodată nu l-am văzut să și bea. Nu avea decât obsesia aia cu visele.” (citat din Visătorii)
Aș dori să încep această recenzie prin a spune că aplaud editura Nemira și îi felicit pe toți cei care au făcut posibilă traducerea acestei cărți într-un timp record. Deși nu lucrez în domeniu și nu știu exact care sunt etapele traducerii sau publicării unei cărți, recunosc munca investită și atenția la detalii, de la traducerea impecabilă, textul fără greșeli și notele adăugate, la coperta care ascunde simboluri interesante și face referire chiar la povestea mea preferată din această carte. I love it! Felicitări încă o dată!
Așa cum spuneam intr-un story de pe Instagram, de îndată ce am citit titlul acestei cărți, m-am gândit automat la melodia lui Leonard Cohen, „You want it darker”, pe care am fredonat-o pe parcursul întregii lecturi și care mi se pare că se potrivește perfect undeva în surdină, ca fundalul fiecărei povești. Conform spuselor lui King, chiar această melodie a reprezentat și inspirația pentru titlul cărții „Îți place mai întunecat”. O las aici să vă însoțească pe parcursul citirii acestei recenzii.
În postfața acestei cărți, Stephen King oferă câteva detalii interesante privind cele 12 povestiri ale sale, păstrând o notă comică în perspectiva sa asupra unei Americi pe care o cunoaște și o iubește.
Așa cum am intuit citind „Coșmarul lui Danny Coughlin” personajul Jalbert este inspirat din inspectorul Javert din Mizerabilii, pe care King îl transformă într-un detectiv american cu obsesii cel puțin bizare.
Despre „Ecranul roșu” și „ Finn” acesta spune că au existat în mintea lui cu ceva timp înainte de a scrie această carte, iar cuvintele poveștii „Visătorii” i s-au arătat, virgulă cu virgulă, punct cu punct, chiar înainte de a le așterne pe hârtie.
„Omul cu răspunsurile” este una dintre preferatele mele, iar King povestește că începutul acesteia fusese pus pe hârtie cu mult timp înainte. La sugestia nepotului său, King a decis să termine la șaptezeci și cinci de ani o poveste începută la treizeci și bine a făcut.
„În timp ce lucram la ea, am avut o senzație extrem de stranie. Parcă strigam într-un canion al timpului și așteptam să aud ecoul.”
Povestea din cauza căreia am avut coșmaruri a fost „Șerpii cu clopoței” și nu partea paranormală a fost cea care m-a speriat, ci descrierile detaliate despre șerpi. Amănuntele date de King mi-au perturbat somnul, m-au făcut să fiu atentă la sunete și umbre și mi-au dat fiori pe șina spinării. Cu greu am putut scăpa de acele imagini, mi-au invadat visele o întreagă săptămână, deși nu pot spune că am vreo fobie în acest sens. Maestru al genul horror, King știe pe ce butoane să apese pentru a trezi în fiecare dintre noi temeri de care nu eram conștienți până atunci. Această poveste mi-a amintit de un roman al lui King care mi-a plăcut foarte mult, The Shining. Veți înțelege de ce când veți citi povestea.
„Poveștile de groază sunt cel mai bine apreciate de oamenii miloși și empatici. Un paradox, dar așa este.”
Consider că unele dintre aceste povești au potențialul de a fi transformate în romane, „Pe drum spre Hanul Toboganului” poate fi un capitol sau o secvență dintr-un film, la fel și „Wilie cel nebun” despre care aș mai fi citit, iar „Al cincilea pas” se poate transforma într-o analiză a personajului negativ. Aceasta din urmă ne transmite un avertisment, și anume, ai grijă cui oferi ajutor și în ce măsură.
Am simțit în fiecare dintre aceste povești perspectiva unui Stephen King ajuns la șaptezeci și cinci de ani, am identificat noi amănunte despre anumite experiențe sau provocări depășite de autorul, atât cel din plan real, cât și cel din realitatea poveștilor sale. Mi-a plăcut că am putut citi printre rânduri experiențele avute de King din ultimii ani trecând prin pandemie, izolare, teamă, lucru ce nu l-a împiedicat să creeze, ci i-a oferit noi fundaluri în care personajele sale să se poată desfășura.
Găsiți cartea aici:
Descoperiți aici recenzia romanului „Sub Dom” a lui Stephen King
Despre autor
Stephen King este autorul-fenomen a peste 60 de cărți, devenite bestsellere internaționale. Printre cele mai recente titluri ale sale se numără Holly (Armada, 2023), Fairy Tale (Un basm, Armada, 2022), If It Bleeds (Un strop de sânge, Armada, 2022), Billy Summers (Armada, 2021), Later (Mai târziu, Armada, 2021), The Institute (Institutul, Armada, 2020), The Outsider (Străinul, Armada, 2019), Sleeping Beauties, scrisă împreună cu fiul său, Owen King (Frumoasele adormite, Armada, 2018), și seria BILL HODGES: Mr. Mercedes (Armada, 2023), premiat cu Edgar Award for Best Novel, continuată cu Finders Keepers (Ce-am găsit al meu să fie, Armada, 2024) și End of Watch (Mort la datorie, Armada, 2024). Romanul său 11/22/63 (J.F.K. 22.11.63, Armada, 2020) a fost inclus în top 10 cele mai importante cărți ale anului 2011 de publicația The New York Times Book Review și a câștigat Los Angeles Times Book Prize. Cărțile sale cult – seria THE DARK TOWER (TURNUL ÎNTUNECAT, Nemira, 2019), romanele It (Nemira, 2018), Pet Sematary (Cimitirul animalelor, Armada, 2019) și Doctor Sleep (Armada, 2019) – au stat la baza unor ecranizări celebre, iar It este astăzi filmul horror cu cel mai mare succes de casă din toate timpurile. Stephen King a primit PEN America Literary Service Award (2018), National Medal of Arts (2014) și National Book Foundation Medal for Distinguished Contribution to American Letters (2003). Trăiește în Bangor, Maine, împreună cu soția lui, scriitoarea Tabitha King. (sursa nemira.ro)
