„Tatuatorul de la Auschwitz” se bazează pe povestea din spatele unuia dintre cele mai puternice simboluri ale Holocaustului: numerele verzi-albăstrui tatuate pe brațele prizonierilor, femei și bărbați deopotrivă. Când lui Lale i se oferă ocazia de a fi Tätowierer la Auschwitz, tânărul evreu slovac înțelege că aceasta poate fi șansa lui să supraviețuiască, deși trebuie să-și înțepe până la sânge semenii, act pe care îl resimte ca pe o dureroasă profanare. De la masa la care lucrează, nici nu i se permite să ridice capul spre cei al căror destin îl pecetluiește astfel. Dar într-o zi reușește să surprindă privirea unei tinere al cărei nume îl află în cele din urmă: Gita. (sursa humanitas.ro)
Romanul lui Heather Morris, deși este bazat pe povestea reală a lui Lale Sokolov, rămâne o ficțiune istorică, fiind departe de a fi o biografie, așa cu menționează și autoarea.
Înainte de a vă spune părerea mea despre această carte, aș vrea să evidențiez informațiile reale care au stat la baza creării acestei ficțiuni istorice.
Lale Sokolov (născut Ludwig „Lale” Eisenberg) a fost, într-adevăr, tatuator la Auschwitz-Birkenau. Lale a fost responsabil cu tatuarea numerelor de identificare pe brațele prizonierilor, o sarcină pe care a fost nevoit să o accepte, dat fiind și faptul că era poliglot. La fel cum este precizat și în carte, acest rol i-a provocat un mare stres, dar i-a oferit și anumite privilegii, cum ar fi rații suplimentare și capacitatea de a se deplasa mai liber în cadrul lagărului. Lale a folosit poziția sa pentru a-i ajuta pe alții, adesea prin contrabandă de alimente și medicamente. Actele sale mici de bunătate și încercările de a rezista naziștilor sunt bine documentate și reflectă adevăratul său caracter.
Lale a întâlnit-o într-adevăr pe Gita Furman (numele real era Gisela Fuhrmannova) la Auschwitz și s-au îndrăgostit în timp ce erau amândoi prizonieri. Relația și reunirea lor ulterioară, după încheierea războiului, sunt aspecte adevărate ale poveștii. După ce au fost eliberați și s-au reîntâlnit, s-au căsătorit și au trăit împreună până la sfârșitul vieții, stabilindu-se în cele din urmă în Australia. Deși condițiile din lagăr au afectat-o profund pe Gita, atât fizic, cât și emoțional, cei doi au reușit să aibă un copil, construindu-și astfel viața la care visau și păstrând întreaga lor poveste secretă până aproape de finalul vieții.
Punctul forte al cărții este reprezentat chiar de povestea în sine—una de supraviețuire, dragoste și umanitate în fața unei cruzimi de neimaginat. Interacțiunea directă dintre Heather Morris și Lale Sokolov și anii dedicați consemnării mărturiei sale conferă narațiunii autenticitate. Povestea de dragoste dintre Gita și Lale reprezintă speranța într-o lume în care partea cea mai întunecată a omenirii decide regulile.
Simplitatea scrisului o face o lectură accesibilă, contribuind astfel la popularitatea sa răspândită. Narațiunea este dinamică și directă, transformând romanul într-o lectură captivantă și ușor de parcurs. Pentru mulți, poate reprezenta o introducere în subiectul Holocaustului, aducând în atenție experiențele celor care au trăit în această perioadă terifiantă.
„Să alegi să trăiești este un act de sfidare, o formă de eroism.”
Cu toate acestea, simplitatea stilului autoarei vine cu un cost; deși este ușor de parcurs și captivant, pe alocuri pare că-i lipsește profunzimea literară a unui roman care tratează un astfel de subiect delicat. Personajele, inclusiv Lale și Gita, sunt caracterizate într-un mod succint și liniar, având însușiri opuse unor ființe umane complexe. Tocmai din acest motiv, lipsindu-le profunzimea, am simțit că nu mă pot conecta cu ele emoțional, empatia mea fiind trezită de poveste în sine, și nu de umanitatea acestor personaje a căror latură fictivă a fost mai pronunțată decât cea realistă.
În același timp, cartea a fost criticată pentru detaliile istorice inexacte și pentru procentul de ficționalizare și dramatizare care, deși necesare unei ficțiuni istorice, poate induce cititorii în eroare în privința adevăratei naturi a evenimentelor.
Deși intenția autoarei a fost aceea de a sugera existența speranței într-un loc înfiorător, romanțarea anumitor scene sau interacțiuni vine la pachet cu riscul de a trivializa experiențele reale ale persoanelor care au reușit să supraviețuiască Holocaustului.
Mi-aș fi dorit ca implicațiile morale ale rolului de tatuator al lui Lale să fie explorate mai în profunzime. Cred că o discuție nuanțată pe baza complexității morale inerente acestui rol ar fi fost un subiect interesant, poate reieșind din interviul real pe care autoarea l-a avut cu Lale sau din percepția acesteia raportată la toate informațiile adunate.
În ceea ce privește serialul regizat de Tali Shalom-Ezer și apărut anul acesta, am avut poate așteptări nerealiste. După părerea mea, o adaptare cinematografică făcută sub forma unei miniserii este varianta cea mai bună, dat fiind timpul mai lung de desfășurare și posibilitatea de a reda atmosfera exactă a cărții respective (fiind în special vorba despre o ficțiune istorică). Am reușit să văd primul episod din The Tattooist of Auschwitz, am regăsit anumite scene din cartea lui Morris, însă unele au suferit transformări, așa că mi-am pus întrebări în ceea ce privește varianta reală. Nu am putut descoperi dacă aceste scene sunt reale sau nu, pentru că nu am putut găsi decât fragmente din interviul dat de Lale Eisenberg, însă preferința mea este ca întotdeauna adaptările cinematografice să respecte aceeași direcție ca și romanul.
Primul episod văzut de mine mi-a trezit emoții asemănătoare romanului lui Heather Morris, actorii au fost aleși foarte bine, cadrele făcute corespunzător, iar schimbarea perspectivei dintre prezent și trecut a fost foarte potrivită, serialul aducând la lumină lupta interioară a lui Lale cauzată de rolul avut in lagăr. Mi-a displăcut, în schimb, folosirea limbii engleze în film, ar fi fost de preferat să pună în evidentă faptul că Lale era poliglot și să auzim limbile reale vorbite în acel moment, engleza fiind cel mai puțin probabil să fi fost folosită; scenariul mi s-a părut scris într-o manieră ușor mecanică, emoțiile personajele, comparativ cu alte filme sau miniserii ce au fost realizate având același subiect, nereușind să ajungă la public sau să trezească sentimentele pe care orice spectator le-ar fi avut în fața unor asemenea atrocități. Dacă doriți să vă faceți propria părere, găsiți serialul pe SkyShowtime.
Dacă rămânem fideli ideii că „Tatuatorul de la Auschwitz” este un roman de ficțiune ce pornește de la o premisă adevărată, această lectură poate fi văzută ca o introducere în acest gen de literatură. În cazul în care subiectul este nou pentru voi, v-aș recomanda, înainte de a citi orice tip de ficțiune referitoare la acea perioadă, să urmăriți un documentar sau să alegeți o carte de istorie în care veți găsi evenimentele reale și verificate. Personal, în momentul în care citesc un roman de ficțiune istorică despre un subiect sau o poveste nouă pentru mine, mă documentez folosind informații verificate, pentru a rămâne ancorată în realitatea evenimentelor și pentru a înțelege mai bine stilul și vocea autorului respectiv.
Puteți găsi cartea aici:
Despre autor
HEATHER MORRIS s-a născut la Te Awamutu, în Noua Zeelandă. Și-a început studiile universitare la Canterbury University, în 1986, iar după ce s-a mutat în Australia le-a finalizat la Monash University, în 1991. În 1996 s-a înscris la un curs pentru scenariști profesioniști la Australian College of Journalism. A urmat apoi mai multe workshopuri și seminare de scenaristică, atât în Australia, cât și în SUA. În 2003 l-a cunoscut pe Lale Sokolov, și prima formă a poveștii lui s-a constituit într-un scenariu cu care Heather Morris a câștigat International Independent Film Awards în 2016. Impulsionată de succesul avut și de părerile celor care au citit scenariul în cadrul competiției, l-a rescris ca roman. Apărut în ianuarie 2018, Tatuatorul de la Auschwitz (The Tattooist of Auschwitz; Humanitas Fiction, 2018, 2019, 2022, 2024) cunoaște un mare succes internațional, fiind publicat în peste 50 de țări și vândut în peste 13 milioane de exemplare în întreaga lume. I s-au acordat numeroase premii, printre care: Premiul pentru cel mai bun roman istoric din 2018 (Polonia), Prémio Livro do Ano Bertrand 2018 (Portugalia), Wordery Book of the Year 2018, Nielsen Gold Bestseller Award 2019 și Specsavers Book of the Year 2019 (Marea Britanie), Eason’s Book of the Year 2018 (Irlanda), Small Publishers’ Adult Book of the Year 2018 (Australia) și Apple Book of the Year 2018 (SUA). În 2024, SkyShowtime lansează o miniserie de șase episoade pe baza romanului, în regia lui Tali Shalom-Ezer. Apărut în octombrie 2019, al doilea roman semnat de Heather Morris, Călătoria Cilkăi (Cilka’s Journey; Humanitas Fiction, 2020), urmărește destinul unuia dintre cele mai puternice personaje din Tatuatorul de la Auschwitz și a fost publicat în peste 40 de țări. Apărută în 2020, Povești despre speranță. Cum găsim inspirație în viața de zi cu zi (Stories of Hope. Finding Inspiration in Everyday Lives; Humanitas Fiction, 2021) este prima carte de nonficțiune a lui Heather Morris, devenită și ea bestseller internațional. Cel de-al treilea roman al său, Trei surori (Three Sisters; Humanitas Fiction, 2022), lansat în octombrie 2021, care are de asemenea la bază fapte reale, a apărut în peste 30 de țări. În 2023, publică Sisters under the Rising Sun, un roman care pornește tot de la fapte reale. (sursa humanitas.ro)
