„M-am născut în orașul Bombay… cândva demult. Nu, nu merge, n-am cum să scap de dată: m-am născut la maternitatea doctorului Narlikar pe data de 15 august 1947. La ce oră? Contează și ora. Fie: noaptea. Nu, e important să fii mai… De fapt, când a bătut de miezul nopții. Limbile ceasului s-au împreunat respectuos la nașterea mea (…) exact în clipa când India a ajuns independentă, am venit și eu pe lume.”
„Romanul «Copiii din miez de noapte» este povestea celor 1001 copii născuţi la miezul nopţii dintre 14 şi 15 august 1947, când India îşi proclama independenţa faţă de Marea Britanie. Toţi aceşti copii sunt înzestraţi cu puteri supranaturale, iar povestea urmăreşte îndeaproape vieţile a doi dintre ei: Saleem, fiul nelegitim al unei femei hinduse sărace, şi Shiva, singurul moştenitor al unei familii musulmane înstărite; cele două destine se încrucişează în chip straniu în clipa în care copiii sunt schimbaţi la naştere.” (sursa polirom.ro)
L-am descoperit pe Salman Rushdie prin intermediul unui atelier online de scriere creativă de pe platforma MasterClass, iar vocea lui egală și caldă m-a cucerit din primele minute. Astfel, dorindu-mi să înțeleg mai bine informațiile acelui atelier, auzind că urma să se organizeze Bookfest în București, am știut către ce cărți să mă orientez, Rushdie fiind primul autor de pe lista mea.
M-a atras romanul „Copiii din miez de noapte” datorită subiectului abordat, a realismului magic prezent din plin, dar mi-am dorit să-l descopăr pe autor pornind de la cartea sa de început, pentru a-mi face o idee despre ce înseamnă evoluția stilului și găsirea vocii în materie de scriere creativă. De asemenea, mi-a plăcut cum a descris Rushdie această carte, lăsând să se înțeleagă că deși în cazul protagonistului acestui roman au existat asemănări cu el însuși, mai târziu, fiecare dintre cei doi a făcut o altă alegere (vă las un citat mai jos; traducerea îmi aparține).
„Când am scris «Copiii din miez de noapte» am folosit ideea de a avea un personaj central care era foarte apropiat de mine în multe privințe. Vârsta mea, plus minus câteva săptămâni, un copil al aceleiași generații, născut în același oraș, în aceeași clasă socială și mergând la aceeași școală.”
Personajul principal, Saleem Sinai, spre deosebire de autor, devine pasiv o dată cu trecerea timpului. Saleem nu este genul de persoană care să facă lucrurile să se întâmple, el este cel căruia i se întâmplă lucruri, fiind chiar o victimă a evenimentelor asupra cărora nu are sau nu dorește să aibă control. Salman Rushdie a afirmat la un moment dat în timp ce scria romanul „Copiii din miez de noapte” că a încercat să-l schimbe pe Saleem și să-l transforme în tipul protagonistului salvator de situație, însă acest lucru nu a funcționat pentru că Saleem nu ar fi putut fi niciodată un astfel de personaj. Așadar, autorul a ales să-l respecte pe Saleem așa cum este, în ciuda faptului că nu se regăsea în el sau chiar îi displăcea.
Pe parcursul acestui roman, povestea lui Saleem Sinai se împletește cu evenimentele politice din India acum devenită independentă, existența celor două destine luând naștere în același timp. Saleem este cel care narează povestea în cea mai mare partea a romanului, însă, spre final, acesta se detașează de propria-i persoană și alege să relateze întâmplările dintr-un punct de vedere al unui narator obiectiv. Această trecere de la persoana I la persoana a III-a are un motiv bine întemeiat și scoate în evidentă o disociere a personajului provenită dintr-o povară greu de dus. Genul acesta de abordări creative sunt tipice lui Rushdie, acesta folosind perspectivele atipice pentru a accentua anumite situații, fără a le defini în mod explicit.
Saleem începe povestea cu descrierea bunicilor săi, vorbește despre modul în care s-au cunoscut, unde s-au stabilit, povestește despre copiii lor și părinții săi, semnificațiile ascunse și simbolistica ce însoțesc aceste povești fiind în strânsă legătură cu întreaga soartă a Indiei. Modul în care Saleem cel din prezent, acum mai în vârstă, alege să-și povestească memoriile, neținând seama întotdeauna de ordinea cronologică a întâmplărilor, este în strânsă legătură cu magicul poveștii, dar și cu darul obținut o dată cu nașterea sa.
„Realul și adevărul nu sunt neapărat unul și același lucru.”
Realismul magic este prezent datorită descoperirii pe care o face Saleem; este înzestrat cu o putere neobișnuită, care deși apare și dispare independent de dorința lui, îl ajută să intre îl legătură cu ceilalți copii născuți în aceeași noapte, fiecare având diferite superputeri folosite în diferite scopuri. Aceștia, contactați telepatic de Saleem, formează un congres, scopul acestuia fiind identificarea motivului pentru care s-au născut așa și găsirea unui obiectiv comun pentru care să-și folosească puterile împreună. Dată fiind vârsta copiilor în acest moment, 10 ani, și personalitatea delăsătoare a lui Saleem, acest grup se dizolvă, fiecare dintre acești copii urmându-și destinul ales pentru ei sau de către ei înșiși.
Un amănunt important de aflat va fi secretul dintre Saleem și un alt băiat pe nume Shiva, cu privire la originea fiecăruia dintre ei și orele la care s-au născut. Misterul dintre cei doi va simboliza legătura sau scindarea dintre India și Pakistan, două perspective diferite atribuite existențelor opuse definite de familie, religie și loc în societate. Interesant de punctat aici este că actualul câmp de luptă dintre cele două țări, cândva aparținând aceleiași baricade, este superba regiune Kashmir, locul copilăriei bunicului lui Saleem, de care este cumva legat și Shiva. Iată cum se închide bucla și descoperim din nou că nimic nu este întâmplător în romanele lui Salman Rushdie.
„Ochii lui Aadam sunt limpezi și de un albastru uimitor, ca al cerului de munte, care știe să se oglindească în pupilele oamenilor din Kashmir; iar aceștia n-au uitat cum să se uite.”
„Copiii din miez de noapte” este genul de roman complex, care are nevoie de timp pentru a fi parcurs și înțeles cu adevărat, pe care îmi doresc să îl recitesc în viitor, după ce voi fi devenit familiară cu restul opere lui Rushdie, pentru a redescoperi lucruri care poate mi-au scăpat la prima citire. Există, desigur, o grămadă de alte informații interesante ce așteaptă să fie descoperite în acest roman, eu m-am rezumat la câteva dintre ele, care să vă ajute să vă faceți o idee despre această carte. De-a lungul acestei lecturi, am descoperit mai multe informații noi despre India, Pakistan și despre atmosfera acelor vremuri de după proclamarea independenței. Fiind pasionată de istoria și obiceiurile acestei țări, am găsit aici informații ce-mi lipseau înainte sau perspective neexplorate încă de mine. Deși am alocat mai mult timp acestui roman, lectura în sine nu a fost deloc greoaie, a curs firesc și lin, iar pe parcurs am descoperit cu uimire ușurința cu care am acceptat toate elementele fanteziste, ca și cum ar fi de la sine înțeles că această perspectivă ar putea fi reală. Talentul lui Salman Rushdie mi-a stăpânit subconștientul și m-a atras în această lume care pentru mine a devenit pură realitate fără a avea dubii sau îndoieli.
În 2012 cartea „Copiii din miez de noapte” a fost adaptată cinematografic, iar Salman Rushdie a avut rolul naratorului. Filmul se numește „Midnight’s Children”, iar scenariul a fost scris chiar de autor. Sunt foarte curioasă în legătură cu acest film; voi posta pe Instagram părerea mea după ce-l voi fi văzut. Dacă aveți șansa de a-l vedea înaintea mea, aștept părerile voastre în comentarii.
Puteți găsi cartea aici, împreună cu alte romane ale lui Rushdie:
Dacă vă plac articolele de pe acest blog și doriți să mă susțineți, descoperiți cum puteți face asta aici.
Despre autor
Salman RUSHDIE s‑a născut la Bombay (azi Mumbai) în 1947. La vârsta de treisprezece ani a plecat în Anglia, unde a studiat istoria la prestigiosul King’s College din Cambridge. După absolvire s‑a mutat la Karachi, în Pakistan. A avut o scurtă şi nefericită experienţă în televiziune, după care s‑a întors în Anglia, unde şi‑a construit o carieră de scriitor profesionist. A debutat în 1975, cu Grimus, dar romanul care l‑a impus definitiv a fost Copiii din miez de noapte (1981), distins în acelaşi an cu Booker Prize şi cu The Booker of Bookers în 1993. I‑au urmat volumele Ruşinea (1983), Versetele satanice (1988), pentru care a fost condamnat la moarte de ayatollahul Khomeini în 1989, Harun şi Marea de Poveşti (1990), Ultimul suspin al Maurului (1995), Pământul de sub tălpile ei (1999), Furie (2001), Shalimar clovnul (2005), Seducătoarea din Florenţa (2008), Luka şi Focul Vieţii (2010), Doi ani, opt luni şi douăzeci şi opt de nopţi (2015), Casa Golden (2017), Quichotte (2019), Oraşul Victoriei (2023). Pe lângă romanele menţionate, a mai publicat culegerea de povestiri Orient, Occident (1994), volumele de publicistică Patrii imaginare (1992) şi Dincolo de limite (2002) şi jurnalul de călătorie Surâsul jaguarului (1987). În 2012 i‑a apărut volumul de amintiri Joseph Anton: Memorii. De‑a lungul carierei, Rushdie a fost recompensat cu numeroase distincţii literare pe lângă cele amintite mai sus: Golden PEN Award, premiul James Tait Black Memorial, James Joyce Award, Prix du Meilleur Livre Étranger. În 1983 prozatorul a devenit membru al Royal Society of Literature. În 1999, Franţa i‑a acordat titlul de Commandeur de l’Ordre des Arts et des Lettres. În 2007 i‑a fost decernat titlul de Cavaler al Imperiului Britanic, iar în 2008 a devenit membru al American Academy of Arts and Letters. Din anul 2000, Salman Rushdie locuieşte în SUA, în New York City. În 12 august 2022, pe când se pregătea să ţină o conferinţă la Institutul Chautauqua din Chautauqua, New York, a fost înjunghiat de mai multe ori pe scenă de un bărbat în vârstă de douăzeci şi patru de ani din Fairview, New Jersey. Scriitorul a supravieţuit, dar a suferit răni grave, în urma cărora şi‑a pierdut vederea la un ochi şi capacitatea de a‑şi folosi o mână. Despre această experienţă traumatizantă scrie în cea mai recentă carte a sa, Cuţitul. Reflecţii în urma unei tentative de asasinat. (sursa polirom.ro)
