În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Japonia a ocupat Malaysia, cunoscută atunci sub numele de Malaya (includerea Malaysia, Singapore și Brunei). Ocupația japoneză dintre 1941 și 1945 a avut un impact semnificativ asupra țării și populației sale și a reprezentat o perioadă tulbure și dificilă pentru locuitorii acestei regiuni, iar amintirea acestui episod este încă parte din istoria și memoria colectivă a Malaysiei.
Cei ce se presupuneau a fi eliberatorii poporului malaysian, s-au dovedit a fi alți stăpâni, dar mult mai cruzi, aducători de moarte. Atrocitățile descrise în acest roman, „Furtuna pe care am dezlănțuit-o”, din timpul celui de-al doilea război mondial, nu-mi erau cunoscute, însă o aplaud pe Vanessa Chan pentru modul în care a ales să aducă puțină lumină asupra lor.
Sinopsis (sursa edituratrei.ro)
MALAYA BRITANICĂ, ANII 1930
Cecily, o casnică veșnic nemulțumită, este sedusă de generalul japonez Fujiwara și de viitorul glorios promis de el: o Malaya „independentă”, eliberată de sub stăpânirea britanică. Pe măsură ce se adâncește în rolul de spioană personală a generalului, Cecily schimbă fără să vrea destinul propriei țări, întâmpinând cu brațele deschise o formă distrugătoare de dictatură japoneză, în timpul Celui de-Al Doilea Război Mondial.
MALAYA OCUPATĂ DE JAPONEZI, 1945
Cecily și familia ei supraviețuiesc cu greu. Copiii săi, Jujube, Abel și Jasmin, sunt înconjurați de tot felul de amenințări și se bazează pe mama lor ca să rămână la adăpost de pericole. Însă Cecily nu le poate vorbi despre implicarea sa în război și nici nu știe cum să îi mai protejeze după instalarea noului regim. Oare poate Cecily să-și înfrunte trecutul pentru a-și salva copiii? Sau e deja prea târziu?
Citind acest sinopsis nu m-am putut abține de la a proiecta povestea pe care va urma să o întâlnesc în paginile acestui roman; m-am gândit că Cecily se va dovedi a fi o adevărată eroină, care-și va salva copiii și care-și va învinge inamicii folosind o abilitate dezvoltată între timp, un fel de Lara Croft a Malaysiei. Amuzant, dar, din fericire, nu s-a dovedit a fi așa.
Romanul „Furtuna pe care am dezlănțuit-o” este mult mai realist decât îmi dicta mie imaginația că ar putea fi.
În timpul stăpânirii britanice, Cecily își dorea mai mult pentru ea și familia ei. Deși soțul ei avea din ce în ce mai mult succes, iar familiei lor îi mergea destul de bine, ea simțea că joacă un rol. Cecily se simțea încorsetată de eticheta britanică, se simțea pusă la pământ de rasismul exacerbat, iar rolul ei de simplă mamă și soție îi accentua senzația de sufocare. Întâlnirea cu generalul Fujiwara va reprezenta momentul mult așteptat de Cecily, dorința sa de a se implica în schimbarea destinului său și al copiilor săi având astfel șanse de a fi îndeplinită. Cecily devine informatoare a armatei imperiale japoneze și simte astfel că aduce o contribuție la izgonirea englezilor de pe pământul malaysian.
Interesant de observat ar fi evoluția personajului Cecily în timpul ocupației britanice și în timpul colaborării cu Fujiwara. Deși, la început, ea pare o femeie inteligentă, care ar putea face o schimbare reală în viața politică a Malayei, motivația acesteia este schimbă pe parcurs, ea începând să-și imagineze o viață alături de Fujiwara de care este atrasă, inițial, în mod inexplicabil. Poate era atrasă de uniforma lui, de seriozitate, de puterea pe care o are sau de capacitatea unui om ca el de a deveni vulnerabil în fața unei persoane ca ea. Neîncrederea lui Cecily în ea însăși și nevoia de a fi condusă de un bărbat aflat într-o poziție de putere, declanșează în aceasta o pasiune erotică susținută de propriile proiecții.
„idolatria ei nu era oarbă. Bărbații, credea ea, își pierd interesul când vălul cade și descoperă normalitatea unei femei… În schimb, femeile se îndrăgostesc și mai tare când un bărbat le devine tot mai apropiat. Femeile nu venerează zei; ele tânjesc după jucării stricate pe care să le modeleze și să-și lase amprenta… Probabil că așa arăta idealismul unei femei: nu atingerea unei situații utopice.., ci nevoia de a transforma un lucru în ceva mai bun.”
Despre copilăria lui Cecily nu aflăm nimic, însă este destul de clar că felul în care se raportează la prezent și alegerile pe care le face își găsesc răspunsul adânc îngropat în subconștient.
În timpul ocupației japoneze, în prezentul cărții, îi descoperim pe copiii lui Cecily, Jujube, Abel și Jasmin, și vedem modul în care contribuția mamei lor la „noua lume” le afectează destinele, neavând efectul dorit de Cecily. Aceasta devine un personaj secundar, iar în prim-plan se află destinele celor trei copii.
Abel este capturat și dus în lagărul de muncă Kanchanaburi de la granița dintre Birmania și Thailanda în ultimul an al ocupației japoneze. Aici va fi torturat, abuzat și va cădea în patima alcoolului. Jasmin, în vârstă de numai opt ani, este ascunsă în timpul zilei în pivniță, tunsă de mama ei și îmbrăcată în haine bărbătești pentru a nu fi prinsă și trimisă în „casa plăcerilor”. Acesta era un loc în care japonezii duceau fete minore pentru a profita de ele. Probabil unul dintre cele mai îngrozitoare lucruri citite în această carte. Jasmin o va cunoaște la un moment dat pe Yuki, o fetiță de aceeași vârstă care locuia în „casa plăcerilor” și căreia i se întâmplă lucruri inimaginabile. Jujube era cea mai mare dintre cei frați, servea ceai la ceainăria din Bintang și era singura care mai reușea să țină familia unită, preluând astfel rolul mamei, care devenise o umbră în viețile copiilor săi.
„În fiecare zi, oamenii cădeau secerați pe străzi, umplând apoi câmpurile cu cadavre, unii fiind aruncați de vii în gropile comune. Avea coșmaruri cu fratele și sora ei croindu-și drum cu ghearele printr-un spațiu îngust din mormanul de cadavre, căutând zadarnic să tragă aer în piept. Gaura din inima ei amenința s-o înghită dacă nu făcea ceva, orice, pentru a se simți cât de cât puternică, pentru a-și aduce aminte că încă are ceva pe care japonezii nu i-l puteau lua.”
Vanessa Chan spune prin intermediul romanului „Furtuna pe care am dezlănțuit-o” o poveste greu de auzit sau de imaginat. O spune într-un mod romanțat, protejându-și cititorii de la descrieri prea grafice sau greu de parcurs. O face într-un mod delicat și cu subînțeles. Scrie într-un mod cursiv, captivant și nu întrerupe conectarea cititorului cu povestea în niciun moment.
În ceea ce privește personajele, mi-ar fi plăcut să fie mai bine conturate. Mi-a displăcut personajul Cecily din cauza nevoii sale de a idolatriza un bărbat și din cauza incapacității sale de a găsi puterea în ea însăși. De asemenea, în timpul ocupației japoneze, Cecily parcă se topește, nu-i regăsesc gândurile, emoțiile, dispare ca personaj al cărții, ca și cum ar fi existat la un moment dat, iar prezentul a suprimat-o cumva. Pe Abel l-am observat mai mult din exterior, nu pot decât să intuiesc modul în care evenimentele groaznice prin care a trecut și-au pus amprenta asupra sa, iar Jujube, în care-mi pusesem toată speranța, pare o continuare a mamei, furia reușind să o domine în mare parte din timp. Jasmin este personajul care mi-a adus zâmbetul pe buze și de care m-am agățat atunci când restul personajelor nu-mi spuneau nimic.
„Furtuna pe care am dezlănțuit-o” este primul roman aparținând unui autor malaysian pe care am avut ocazia de a-l citi, iar Vanessa Chan are un adevărat talent de a transforma cuvintele în adevărate povești. Autoarea urmează să publice „The Ugliest Babies in the World”, subiectul fiind legat de istoria post-colonială a Malaysiei.
Găsiți romanul aici:
Despre autor
Vanessa Chan este autoarea malaysiană a romanului „Furtuna pe care am dezlănțuit-o” (Marysue Rucci Books, ianuarie 2024), bestseller în SUA, ales și promovat de Good Morning America Book Club și BBC Radio 2 Book Club. Achiziționat de editorii internaționali într-un val de licitații, acest prim roman al său va fi publicat în peste douăzeci de limbi în întreaga lume. Celelalte lucrări ale sale au fost publicate în Vouge, Esquire și multe altele. (sursa edituratrei.ro)
