„Churchill și Orwell, Lupta pentru libertate” de Thomas E. Ricks este genul de carte care ne dezvăluie viețile a două personalități, nu doar dintr-o perspectivă pozitivă, ci oferindu-ne în mod obiectiv detalii cunoscute sau mai puțin cunoscute. De-a lungul acestei cărți, Thomas E. Ricks reușește să păstreze atenția cititorului, oferindu-i informații istorice ale secolului trecut, într-o manieră foarte interesantă.
Excelentă această traducere de la Humanitas, făcută de Doina Lică; îi felicit pe această cale pe toți implicați în publicarea acestei cărți.
Am ales să citesc această carte, în special, datorită numelui lui Orwell de pe copertă; mărturisesc că, în mod inexplicabil, viața lui Churchill nu m-a atras sau intrigat vreodată, însă anumite pasaje mi s-au părut foarte interesante.
Capitolele sunt structurate astfel încât să puteți alege să citiți mai multe despre Churchill sau despre Orwell, în cazul în care vă atrage mai mult viața unuia dintre cei doi sau deja cunoașteți suficiente despre viața celuilalt.
Autorul prezintă câteva detalii despre copilăria amândurora și despre viețile lor personale, însă cea mai mare parte a acestei cărți se axează pe intervalul de timp dintre începutul și sfârșitul celui de-al doilea război mondial, urmând apoi povestea fiecăruia de după victorie și incluzând un mic exercițiu de imaginație privind cum le-ar fi fost viețile dacă ar fi trăit mai mult.
Poate vă întrebați, de ce „Churchill și Orwell”? De unde această paralelă și ce au în comun cei doi? Autorul explică acest lucru încă din primele pagini:
„La o primă vedere, cei doi bărbați erau destul de diferiți. Churchill era mai robust în toate sensurile; născut cu douăzeci și opt de ani înaintea lui Orwell, a trăit cu cinsprezece ani mai mult decât el. Dar, în anumite privințe cruciale, erau spirite înrudite. În epoca plină de evenimente în care au trăit amândoi, la mijlocul secolului XX, s-au confruntat cu aceleași mari probleme – Hitler și fascismul, Stalin și comunismul, America și devansarea Marii Britanii. S-au folosit de aceleași calități și mijloace – intelectul, încrederea în propria judecată, chiar și atunci când judecata le era criticată de majoritatea contemporanilor, și extraordinarul talent în mânuirea cuvintelor. În plus, amândoi s-au călăuzit după principiile de bază ale democrației liberale: libertatea de gândire, de exprimare și de asociere.”
Deși viețile celor doi nu s-au intersectat niciodată, acest lucru nu a însemnat faptul că ei nu se apreciau reciproc, ci dimpotrivă. Oare să fie o întâmplare faptul că personajul principal din romanul „O mie noua sute optzeci si patru” avea numele Winston? Iată o idee pe baza căreia se pot emite diverse teorii sau poate reprezenta doar un argument pe care autorul l-a folosit cu scopul de a întări legătura dintre cei doi.
Numele original al lui George Orwell era Eric Blair, născut în iunie 1903 în Bengal, India, tatăl său era un birocrat de rang inferior din departamentul Serviciului Civil Indian. Fiind trimis la o școală de internat din East Sussex, Orwell avea să experimenteze de mic abuzul de putere, temă existențială ce i-a marcat copilăria și avea să modeleze preferințele sale politice de mai târziu.
„Băieții săraci, dar «isteți», erau cei care aveau de suferit. Creierele noastre erau niște mine de aur în care el [directorul] băgase bani, iar din noi trebuiau scoase dividendele.”
Evenimentele paramilitare de mai târziu, din Birmania, și cea de pe frontul spaniol și întâmplările la care a asistat în 1937, l-au ajutat pe Orwell să scrie cele mai importante opere ale secolului XX, „Ferma animalelor” și „O mie noua sute optzeci si patru”. Alegerea lui Orwell de a experimenta un trai modest și auster l-a ajutat să privească viața din toate unghiurile sociale existente la acel moment și să contureze, spre exemplu, prolii într-un mod autentic, iar afecțiunea de care suferea, hiperosmie, se observă clar printre rândurile romanelor sale.
„«Fiecare rând de scriitură serioasă pe care l-am așternut pe foaie din 1936 a fost scris, direct sau indirect, împotriva totalitarismului și în favoarea socialismului democratic, așa cum îl înțeleg eu.» Avea grijă să facă distincția între socialism și comunism, pe care îl asocia cu fascismul, ca fiind în esență nedemocratic. Până la sfârșitul vieții, avea să creadă că «un comunist și un fascist sunt întru câtva mai aproape unul de altul decât este fiecare dintre ei de un democrat».”
Cartea este foarte bine documentată, apar citate ale lui Orwell dinaintea și din timpul războiului, aflăm despre afinitățile sale politice, viața sa personală, precum și despre adopția fiului său Richard Horatio Blair.
Deși la momentul actual este imposibil să nu fi auzit de Orwell și de cele două romane importante ale sale, pe parcursul vieții acesta nu s-a bucurat de celebritatea de acum, fiind considerat un autor semi-obscur. Acest lucru se datorează, ce-i drept, și faptului că romanul „O mie noua sute optzeci si patru” a fost publicat cu puțin timp înaintea decesului autorului.
În ceea ce-l privește pe Churchill, descoperim că în copilărie nu a avut parte de iubirea și atenția părinților așa cum și-ar fi dorit, lucru ce i-a modelat maturitatea. La fel ca și Orwell, și Churchill și-a petrecut copilăria abandonat în internate, fără a primi vreodată lucrul pe care și l-a dorit cel mai mult, vizita tatălui său. La fel ca Orwell, acesta vorbește despre pedepsele aspre primite la școală, aplicate în special unui „copil dificil” ca el. Acesta este descris ca fiind un elev interesat de puține subiecte de studiu, educația sa teoretică luând capăt destul de repede, Churchill având să trăiască cu multe goluri în cultura sa generală. Chiar el avea să afirme la un moment dat:
„Am câștigat mult prin faptul că nu mi-am suprasolicitat creierul când am fost tânăr.”
Mai târziu, pe când Churchill era la începutul carierei sale politice, avea să fie considerat de colegii săi necorespunzător ca origine, caracter și temperament. Prietena sa Violet Asquith, ulterior Violet Bonham Carter, avea să spună despre el:
„În cercurile conservatoare și în cele sociale, el era un străin, un ambițios agresiv, arivist și infatuat.”
Mai târziu, înainte de începerea celui de-al doilea război mondial, Churchill s-a opus vehement politicii de reconciliere cu Germania nazistă, susținută de prim-ministrul de la vremea aceea, Neville Chamberlain, deși majoritatea a ales să ignore posibilitatea ca Hitler să fi fost altceva decât un om de încredere. Din nefericire pentru Marea Britanie, timpul a demonstrat că susținătorii politicii de conciliere s-au înșelat amarnic și că războiul va fi imposibil de evitat. Acesta a reprezentat începutul ascensiunii politice a lui Churchill, urmând ce avea să fie cea mai bună perioadă a carierei sale.
Față de Orwell, Churchill a avut șansa să se bucure de success în timpul vieții, în mare parte datorită autobiografiei sale. Spre deosebire de Orwell, Churchill a avut avantajul de a trăi o viață mai lungă, în ciuda alegerilor nesănătoase pe care le făcea:
„Într-o zi obișnuită, după spusele asistentului său, Sir Ian Jacob, Churchill bea șampanie și coniac la prânz, apoi, după siestă, două sau trei pahare de whisky cu sifon, pe urmă șampanie și coniac la cină, urmate iar de whisky cu sifon. Jacob scria că uneori bea și la micul dejun vin alb.”
Rolul important pe care Churchill l-a avut în timpul celui de-al doilea război mondial nu poate fi contestat, însă, spre final, personalitatea și temperamentul său l-ar fi împiedicat să ia deciziile corecte, în cazul în care nu ar fi decis altcineva în locul său.
Am observat printre paginile cărții „Churchill și Orwell” simpatia evidentă a autorului față Churchill, dar am apreciat expunerea egală a informațiilor, atât în ceea ce privește calitățile, dar și defectele amândurora.
Thomas E. Ricks oferă foarte multe informații despre cele două personalități, lucru pe care l-am apreciat foarte mult, iar modul în care este structurată această carte ușurează extragerea informațiilor importante în funcție de necesitate, fiind o sursă excelentă de informații istorice.
Eu m-am bucurat să descopăr lucruri noi despre Orwell și să recitesc citate din cărțile mele preferate; recomand această carte dacă sunteți fani Orwell, Churchill sau al doilea război mondial; cu siguranță veți descoperi lucruri noi.
Puteți găsi cartea aici, în engleză sau romană:
Dacă doriți să citiți și alte articole, le puteți accesa aici: andreeajuvina.ro
Despre autor
Thomas E. Ricks este dublu laureat al premiului Pulitzer, autor de bestellers și editorialist de istorie militară pentru The New York Times Book Review. El a scris, de asemenea, pentru Washington Post și Wall Street Journal, fiind cunoscut pentru rapoartele și analiza privind armata Statelor Unite ale Americii, politica de apărare și conflictele internaționale. Cărțile sale furnizează evaluări critice asupra strategiei militare, leadership și implicațiile majore ale angajamentelor armatei Statelor Unite.
Ricks este autorul a nouă cărți, multe dintre ele fiind bestsellers și câștigătoare de premii. Cea mai recentă carte a sa, „Waging a Good War: A Military History of the Civil Rights Movement, 1954-1968”, dezvăluie tactici și strategii militare adoptate în America, cu scopul de a răspândi aplicarea justiției și de a susține schimbarea privind drepturile civile.
Anul acesta va publica prima sa carte de ficțiune, de literatură polițistă, a cărui acțiune se va desfășura într-un loc important pentru autor. (sursa leighbureau.com)
