„Steaua Polară” este al doilea roman al seriei polițiste de zece cărți publicate de Martin Cruz Smith, ce-l au ca protagonist pe anchetatorul rus Arkadi Renko, primul volum, „Parcul Gorki”, bucurându-se de succesul marcat prin acordarea premiului Gold Dagger.
Acesta este primul roman al autorului pe care am avut ocazia să-l descopăr, știam despre „Parcul Gorki”, însă am aflat de curând despre existența acestei serii polițiste. Din experiența mea, „Steaua Polară” poate fi citit cu ușurință dacă încă nu ați citit prima carte a seriei, deoarece acțiunea acestuia se concentrează pe o nouă crimă și găsirea unui vinovat. Un singur mister a rămas nedescifrat pentru mine, și anume, cine este Irina? Dar, urmează să citesc și „Parcul Gorki” și, loială obiceiului mei de a nu dezvălui prea multe, vă voi spune dacă situația se va clarifica în acest sens.
Din romanul „Steaua Polară” aflăm că protagonistul Arkadi Renko este un fost anchetator din Moscova Uniunii Sovietice, care, în prezent, lucrează într-un trauler sovietic numit Steaua Polară, la banda de prelucrare a peștelui. O dată cu descoperirea unui cadavru adus de traule din adâncul mării și dat fiind trecutul lui Arkadi, căpitanul vasului decide să-l folosească pentru identificarea vinovatului, în cazul în care există unul.
Întreaga poveste este condimentată de o colaborare a rușilor cu americanii, iar cadrul în care se desfășoară întreaga investigație nu face decât să complice lucrurile: un trauler ce străbate marea Bering.
Martin Cruz Smith a adunat toate aceste ingrediente perfecte pentru un roman polițist reușit, Rusia în timpul Uniunii Sovietice, înțelegerea și parteneriatul cu americanii declanșate de glasnost și perestroika, plasarea acțiunii pe un trauler, în marea Bering, o moarte suspectă, un anchetator cu trecut îndoielnic, la care se adaugă adepții Uniunii Sovietice motivați de diverse porniri.
În ceea ce mă privește, acest roman s-a potrivit perfect cu așteptările mele, fiecare dintre ingredientele de mai sus fiind perfect dozate pentru obținerea unui roman care să mă intrige.
La un moment dat, după patru luni, traulerul va duce întregul echipaj în Dutch Harbor, Alaska, port ce, deși aparține acum americanilor, încă poartă reminiscențe ale unui trecut sub steag rusesc. În plus față de limba vorbită, în acest port se găsește și o biserică ortodoxă, lucruri ce dau, echipajului rusesc, impresia de familiaritate, dar și de libertate, în realitate, însă, pusă sub semnul manipulării capitaliste.
#/media/File:UnalaskaAlaska.jpg)
Deși v-ați putea aștepta ca acest roman să fie o poveste cu spioni sau o fabulă politică, „Steaua Polară” suprinde prin faptul că nu se încadrează în vreuna dintre aceste două categorii, principalele obiective ale lui Arkadi Renko, dorința de a trăi și de a afla adevărul privind presupusa crimă, fiind cele care încadrează acest roman în categoria romanelor polițiste. Reformele noii gândiri nu sunt de interes pentru protagonistul nostru, acesta satirizând iluziile vieții libere date de obsesiile materialiste.
Este interesant de observat faptul că, pe măsură ce Arkadi avansează cu investigația, cadrul devine din ce în ce mai greu de îmblânzit, traiectoria Stelei Polare părăsind insulele Aleutine pentru a ajunge la tărâmul greu de îmblânzit al strâmtorii Bering.
Mi-a plăcut modul în care Arkadi este conturat, atât prin interacțiunile cu celelalte personaje, cât și prin propriile gânduri. Având experiența muncii grele de pe banda de prelucrare a peștelui, el ajunge să aprecieze fiecare ocazie pe care o are de a ieși la lumina zilei, mintea sa vigilentă de anchetator preluând controlul cu fiecare pistă descoperită. Deși investighează o presupusă crimă, acesta are ocazia să redescopere bucuria de a fi în viață. O anumită relație dintre Arkadi și un alt personaj controversat de pe trauler m-a dus cu gândul la relația complexă dintre Jean Valjean și inspectorul Javert din „Mizerabilii” al lui Victor Hugo.
Interesant de observat este tragi-comicul diverselor situații din sfera sovietică:
„- Era o muncitoare sovietică onestă și-i vom simți lipsa. Natașa era membră de partid și avea talentul membrilor de partid de a vorbi ca o înregistrare audio.” (declarații despre victimă)
„- Stii cum era nava asta la început? intreabă Marciuk. Știi în ce condiții e livrată o navă de pe șantierul naval?
– Ca nouă?
– Mai bună ca nouă. Steaua Polară a fost construită într-un șantier polonez. Când ne-au predat-o, ne-au predat-o dotată cu de toate: tacâmuri, cearceafuri, perdele, becuri, totul, ca să poți porni cu ea pe mare imediat. Dar navele nu ajung niciodată direct pe mare. KGB-ul urcă la bord. Apoi oamenii de la minister urcă la bord. lau tacâmurile noi și le înlocuiesc cu unele uzate, iau cearceafurile și perdelele și înlocuiesc becurile incandescente cu unele la lumina cărora poți să orbești liniștit. Ca și cum ar jefui o casă. Dau jos țevăria bună și o înlocuiesc cu țevi de plumb. Iau până și
saltelele și clanțele de la uși. Înlocuiesc lucrurile bune cu rahaturi. Apoi o dau pe mâna pescarilor sovietici și le spun: „Tovarăși, ieșiți în larg!” Era o navă frumoasă, o navă bună.
Marciuk iși înclină capul, lăsă să-i cadă chiștocul țigării pe podea și călcă pe el.”
Mi-a plăcut acest roman, a fost primul roman polițist citit de mine, care să aibă un asemena cadru interesant, am învățat multe despre ceea ce înseamnă un trauler și pescuitul cu traule, dar mi-a plăcut și partea de puzzle pe care am rezolvat-o împreună cu Arkadi. De abia aștept să descopăr și „Parcul Gorki”.
Dacă v-am stârnit interesul, puteți găsi cartea aici:
Despre autor
Martin Cruz Smith (n. 3 noiembrie 1942), pe numele adevărat Martin William Smith, licenţiat în scriere creativă la Universitatea din Pennsylvania, şi-a început cariera ca jurnalist, pentru ca abia în 1970 să înceapă să scrie literatură, semnând iniţial Martin Smith. La scurtă vreme după aceea a descoperit însă că nu este singurul autor cu acest nume şi, după ce a publicat două romane sub pseudonimul Jake Logan, şi-a adăugat patronimul bunicii sale materne.
În anii ’90, Cruz Smith a primit în două rânduri distincţia Dashiell Hammett Award, iar două dintre romanele sale (Canto for a Gypsy şi Nightwing) au fost nominalizate la premiul Edgar. Cele mai cunoscute rămân însă scrierile din seria al cărei personaj principal este anchetatorul rus Arkadi Renko. Acesta din urmă apare pentru prima dată în Parcul Gorki, carte considerată de critici „primul thriller al anilor ’80” şi răsplătită cu premiul Gold Dagger. În 2010, romanele acestei serii au intrat pe lista bestsellerurilor publicaţiei New York Times. (sursa editura-paladin.ro)
