„Confiteor” este un termen latin care se traduce în limba română prin „eu mărturisesc” sau „mărturisesc”. Este un cuvânt folosit în contexte religioase pentru a exprima o recunoaștere a păcatelor sau a greșelilor. Acest termen este adesea asociat cu rugăciuni sau liturghii, în special în cadrul confesiunilor religioase, unde credincioșii își recunosc și își mărturisesc păcatele în fața divinității.
„Confiteor” este un roman care navighează prin secole și generații, revelând o poveste complexă despre istorie, memorie și conștiință. De-a lungul narării, Jaume Cabré aduce în prim-plan personaje și evenimente din diferite perioade istorice, dezvăluie conexiunile dintre ele și dezbate teme precum memoria, răul și iertarea.
Publicat în 2011, romanul este recunoscut atât pentru complexitatea sa, dar și pentru profunzimea temelor abordate. Povestea explorează istoria și cultura Cataloniei și îmbină elemente de ficțiune, filozofie și istorie cu scopul de a dezvălui panorama complexă a evoluției și a impactului istoriei asupra indivizilor.
„Confiteor” a fost apreciat atât pentru profunzimea intelectuală și încărcătura emoțională, cât și pentru efectul pe care îl are asupra cititorilor, dovedindu-se a fi o adevărate provocare. Romanul este văzut ca fiind una dintre cele mai remarcabile lucrări din literatura contemporană, evidențiind talentul lui Jaume Cabré de a crea narative complexe ce au darul de a se întipări în mințile cititorilor.
Din punctul de vedere al structurii, povestea romanului se bazează pe fragmente narative intercalate, ce sunt evidențiate sub forma experiențelor diferitelor personaje de-a lungul diferitelor epoci prezentate.
Adrià Ardèvol se naște într-o lume lipsită de iubire. În apartamentul familiei, din Barcelona, învață să-și spioneze tatăl distant și rece și mama, care pare mereu preocupată cu alte lucruri. Nevoia de a fi iubit și singurătatea prea apăsătoare pentru un copil, precum și fascinația pentru romanul „Winnetou” al lui Karl May, vor personaliza figurinele sale, un cowboy și un șef indian, Carson și Vultur negru, aducându-le la viața pentru a-și ajuta prietenul până la sfârșitul vieții.
„Multă vreme, în ciuda firii lui distante, tata mă fascina și eu voiam să-l văd mulțumit. Abrupt, da; și irascibil; și nu mă iubea deloc. Dar eu îl admiram. Cu siguranță, de aceea mi-e atât de greu să vorbesc despre el. Ca să nu-l justific. Ca să nu-l condamn.”
Pe măsură ce va crește, Adrià va ajunge la concluzia că pasiunea tatălui său pentru colecționarea obiectelor rare este învăluită de mistere sinistre, nu doar din cauza istoriei fiecărui obiect, ci și a modului în care au fost obținute de Felix Ardèvol. Punctul central al colecției sale îl reprezintă o vioară din secolul XVIII, creată de Lorenzo Storioni în Cremona, a cărei istorie va scoate la iveală multe suferințe și nedreptăți.
„Că vioara nu-i a mea, ci eu sunt al ei. Sunt unul dintr-atâția pe care i-a avut. De-a lungul vieții, acest Storioni a avut în slujba lui diverși instrumentiști. Astăzi este al meu, dar eu nu pot decât să-l privesc. De aceea mi-am dorit să înveți să cânți la vioară, ca să continui lungul lanț al vieții acestui instrument. Doar pentru asta trebuie să studiezi vioara. Doar pentru asta Adrià. Nu-i nevoie să-ți placă muzica…
Cu câtă eleganță dispunea tatăl meu de soarta altora.”
Foarte interesant de observat este că, deși Adria este personajul central al acestui roman, vioara este cea în jurul căreia se desfășoară viețile mai multor personaje, începând cu perioada medievală și până în prezent. La fel de fascinant este faptul că, în finalul romanului, vioara își continuă drumul spre un alt proprietar, trasând așadar o nouă poveste. Tocmai datorită acestor „paranteze” din șirul narativ, romanul „Confiteor” este considerat a fi o provocare pentru mulți cititori.
Jaume Cabré afirmă următoarele într-un interviu acordat Catalan News (traducerea îmi aparține):
„Experimentez cu personaje noi, renunț la unele, mă îndrăgostesc de altele… Iar apoi, continui să explorez personajele care mă interesează, iar acestea întotdeauna poartă povești. Întotdeauna există povești în buzunarele personajelor, iar acestea sunt cele care mă ghidează către un loc sau altul.”
Prietenia din copilărie dintre Adrià și Bernat, dar și povestea de iubire dintre Adrià și Sara, sunt supuse tot „voinței viorii”, ambele relații fiind influențate de acest instrument extraordinar.
Desigur, putem afirma faptul că vioara poartă un blestem, toți proprietarii find condamnați la suferință sau moarte. Însă, dacă lăsăm la o parte regulile unui destin incontrolabil, nu mai rămâne decât puterea imuabilă a răului, hrănit prin setea de a poseda un instrument de o valoare nemărginită. Dorința de a deține acest instrument nu face decât să încapsuleze sufletele tuturor celor corupți de răul ce îi consumă treptat. Adrià va conștientiza acest lucru, însă va fi prea târziu. Muzica splendidă pe care o produce, în mâinile unui interpret talentat, reprezintă doar cântecul sirenelor.
Degradarea fizică și mintală din finalul romanului, a lui Adrià, evidențiază, pe de o parte caracterul efemer al vieții, invitând astfel cititorii la a-și contempla și evalua propriile existențe, iar, pe de altă parte, întărește ideea de permanență a răului, prezentă chiar și în cea mai pură relație de prietenie.
Spre finalul romanului, reîntâlnim toate personajele, aduse în prezentul și realitatea lui Adrià, într-un vagon al metroului din Barcelona, a căror soartă este legată de magnificul instrument. Metroul poate reprezenta trecerea către lumea de dincolo sau tranziția către un stadiu necunoscut al existenței, dar, în cazul lui Adrià, simbolizează o reflectare asupra propriei mortalități și a persistenței răului.
Există, bineînțeles o multitudine de alte idei sau fragmente, de-a lungul acestei cărți, ce necesită aprofundare, însă cele abordate de mine în acest articol sunt cele ce au lăsat o amprentă în mintea și sufletul meu.
Mi-a plăcut foarte mult acest roman, m-a purtat atât prin diverse locuri istorice fascinante, dar m-a făcut să mă întorc și spre propria-mi minte și să explorez cotloane aflate în întuneric. Această carte trezește atât de multe emoții și întrebări existențiale, încât devine imposibil să rămâi indiferent, iar datorită acestui simplu fapt, merită atenție deplină.
Găsiți cartea accesând unul din link-urile de mai jos:
Despre autor:
Jaume Cabré, născut în 1947, este un renumit scriitor catalan cu o carieră literară prolifică. Cunoscut pentru abordarea diverselor genuri precum romanul, eseul și teatrul, Cabré se evidențiază prin capacitatea sa de a explora subtilitățile umane și istorice în operele sale. Romanul său notabil, „Jo confesso” („Confiteor”), reflectă profunzimea analizei psihologice și abilitatea de a integra elemente istorice și culturale în povești captivante. A primit numeroase premii literare pentru contribuția sa, iar scrierile sale sunt apreciate pentru profunzimea și capacitatea de a transpune cititorii în lumi complexe.
Dacă doriți să citiți și alte articole, le puteți accesa aici: andreeajuvina.ro
