Avocat de meserie, Emilia Hart a decis să urce pe scena literară cu un roman fascinant, inspirat din istoria frumoasei regiuni Cumbria (UK), locul în care s-a retras în 2020, odată ce a început pandemia. Speriată de necunoscut și de vremurile apăsătoare, Emilia Hart a fost vrăjită de peisajele de vis și de atmosfera locului, care părea, însă, că ascunde ceva. Curioasă din fire și mânată de instinct, aceasta a mers pe firul istoriei și a aflat despre Procesul Vrăjitoarelor din 1612, dar și despre cazurile de abuz domestic și soții care împrăștiau groază în ținut. Așa a luat naștere primul său roman, un amestec fascinant între ficțiunea istorică și feminismul modern. (sursa bookzone.ro)
Sinopsis (sursa bookzone.ro)
Până la urmă, sunt o Weyward. O sălbatică pe dinăuntru.
2019: Kate fuge din Londra spre Weyward Cottage, o căsuţă moștenită de la o mătușă îndepărtată. Cu iedera care acoperă zidurile vechi și cu grădina plină de verdeață, e un loc aflat la lumi depărtare de partenerul abuziv al lui Kate. La scurt timp, ea descoperă că mătușa sa ascundea un secret. Unul îngropat adânc în istoria Weyward, încă de pe vremea vânătorii de vrăjitoare din secolul al XVII-lea.
1619: Altha așteaptă să fie judecată în urma unui caz bizar, în care fermierul John Milburn își pierde viața în mod inexplicabil. Se știe însă că Altha a moștenit de la mama sa o artă a vindecării care nu era întemeiată pe magie, ci pe o cunoaștere exhaustivă a lumii naturale. Iar acum este acuzată că a ucis un om nevinovat cu vrăjile sale.
1942: Când izbucnește cel de-Al Doilea Război Mondial, Violet se află pe moșia familiei sale. Asuprită de tatăl său, fata tânjește după o educație solidă, ca aceea a fratelui ei. În plus, moartea enigmatică a mamei nu îi dă pace, mai ales că se zvonește că și-ar fi pierdut mințile. În urma ei au rămas doar un medalion cu inițiala W, cuvântul „Weyward” zgâriat pe un perete din dormitor și multe întrebări fără răspuns.
Romanul Emiliei Hart te poartă într-o călătorie prin timp alături de trei femei care îți vorbesc despre putere, curaj și redescoperirea sinelui într-o lume a bărbaților și a secretelor întunecate.
Recenzie
Kate, Altha și Violet împart nu doar același sânge, ci și destine similare. Fiind marginalizate din cauza zvonurilor despre familia lor și etichetate ca fiind vrăjitoare, femeile din familia Weyward sunt condamnate de-a lungul secolelor să ducă vieți de pustnice, fiind excluse din viețile sociale ale timpurilor fiecăreia.
Emilia Hart a îmbinat într-un mod frumos fantezia și realitatea, misticismul acestor femei fiind împletit cu realitatea atitudinii față de femei, neschimbată chiar și în prezent.
Altha este judecată din cauza morții inexplicabile a lui John Milburn, soțul prietenei ei din copilărie. Realismul magic al cărții, ne dezvăluie atât puterea ei vindecătoare, cât și legătura pe care o are cu natura, legătură ce îi permite să comunice cu toate viețuitoarele și să le și dicteze conform dorinței sale. Deși posedă aceste calități ieșite din comun, Altha, precum mama sa, se ferește pe cât posibil să o folosească pe cea de-a doua.
Situația vremii respective este însă departe de a fi imaginară. Citind cartea lui Tracy Borman, Witches: James I and the English Witch Hunts, Emilia Hart avea să descopere obsesia regelui James I pentru vânarea vrăjitoarelor, al cărui rol din celebrele procese din North Berwick din anul 1590 va duce la acuzarea și omorârea, pe nedrept, a zeci de femei. Nebunia regelui James I a mers atât de departe, încât a scris și o carte pe această temă, Daemonologie.
Din punctul meu de vedere, atât obsesia acestui rege nebun, cât și condamnările acelei perioade, demonstrează, de fapt, incapacitatea, în special a bărbaților, de a accepta o sumedenie de lucruri precum, un alt mod de a fi, altul decât acela comandat de viziunea lor rigidă și îngustă, incapacitatea de a-și asuma posibile greșeli, de fiecare dată erau învinuite femeile care le-ar fi luat mințile cu vrăjitoriile lor, singura modalitate ca femeile să reușească să supraviețuiască, în acea perioadă fatidică, fiind supunerea totală.
Procesele așa-ziselor vrăjitoare au reprezentat atât un pretext de a reducere la tăcere femeile, cât și modalitatea prin intermediul căreia, bărbați speriați si nesiguri pe ei, au continuat să-și trăiască viețile în conformitate cu propriile reguli.
„Vrăjitoare… Eu și mama nu ne-am considerat niciodată vrăjitoare. Căci aceasta era o vorbă născocită de bărbați, una ce dădea puteri celor care o rosteau, nu celor la care se referea. Un cuvânt care ridică eșafoduri și ruguri funerare, care preschimbă femei vii în leșuri.”
În 1942, în plin război mondial, situația europeană se schimbă, însă regulile pentru femei continuă să fie făcute de bărbați. Violet este ținută prizonieră de tatăl său la conacul Orton Hall unde regulile aplicate ei, nu se aplică și fratelui ei. Acesta are dreptul la o educație, în timp ce Violet, din dorința de a descoperi mai multe, fură cărțile fratelui său și studiază singură. Pe Violet o intrigă încă din copilărie misterul din jurul poveștii morții mamei sale, însă dorința de a afla mai mult nu o face decât să fie și mai mult pedepsită de tatăl ei.
De departe, cel mai îngrozitor lucru prin care a trecut Violet a fost să fie violată de verișorul său, adus în casă chiar de propriul tată, pentru care nutrise sentimente de simpatie înainte de tragicul eveniment. Sarcina nedorită care a urmat nu l-a făcut pe tatăl său decât să o urască și mai mult și să o alunge în vechea casă a femeilor Weyward.
Violet demonstrează că este o supraviețuitoare care, după ce află totul despre mama sa, decide să se îndepărteze total de viața la conac, singurul cu care mai păstrează legătura fiind loialul său frate.
Emilia Hart povestește despre cum a conturat-o pe Kate conform personalității ei și despre cum i-a împrumutat, pentru scurtă durată, teama sa de păsări.
În 2019 am crede că totul s-a terminat, că bărbații nu mai profită de avantajul dat de forța fizică și se supun acelorași reguli, însă realitatea este alta. În prezent, sute de femei sunt abuzate, trăind cu teama de a-și denunța agresorii și continuând să se supună regulilor impuse de aceștia.
După nenumărate abuzuri, Kate aproape că își pierde speranța, însă ceva din interiorul său o ajută să fugă și să se refugieze în vechea casă a femeilor Weyward, locuită ultima dată de mătușa sa, Violet.
Deși, în realitate, puține femei reușesc să se elibereze de bărbați toxici și să înceapă o nouă viață, m-am bucurat sincer de reușita lui Kate și de dorința sa de a ieși din închisoarea la care a fost condamnată, inițial de ea însăși.
În clipa în care află povestea despre adevărata putere a femeilor din familia sa, Kate reușește să alunge prezența nedorită a bărbatului agresiv și să înceapă o nouă viață fericită.
Câteva citate despre bărbații acestui roman:
„Lui Simon nu îi plăcea sângele dacă nu era el cel care îl provoca. Colecționa vânătăile care înfloreau pe pielea ei de parcă erau trofee, trecându-și degetele peste ele cu mândrie… Așadar, Kate avea o săptămână în care trupul îi aparținea.”
„Un râs bădărănesc răsuna prin casă. Atât de gălăgios, încât Violet auzi o familie de pițigoi albaștri ce locuiau pe acoperiș ciripind înspăimântați. Deja îl antipatiza pe vărul Frederick.”
De la procesul Althei: „Medicul vorbea cu încredere. Era bărbat, în definitiv. Nu avea niciun motiv să considere că nu va fi crezut.”
„Femeile Wayward” a ieșit câștigător pe Goodreads la categoriile Winner for Best Historical Fiction (2023) și Winner for Best Debut Novel (2023), iar pe mine cu siguranță m-a cucerit.
Găsiți cartea pe:
Dacă doriți să citiți și alte articole, le puteți accesa aici: andreeajuvina.ro
