VALÉRIE PERRIN s-a născut în 1967 în Remiremont, Franța. A crescut în Burgundia și s-a stabilit la Paris în 1986. Romanul ei de debut, Duminicile iubirilor pierdute (Les Oubliés du dimanche, 2015), a câștigat Booksellers Choice Award și a fost bestseller mult timp după publicare. Al doilea roman al său, Apă proaspătă pentru flori (Changer l’eau des fleurs, 2018), a câștigat Premiul Maison de la Presse și a fost tradus în peste 30 de limbi. Le Figaro littéraire a numit-o pe Perrin unul dintre cei mai bine vânduți zece autori din Franța în 2019, iar în Italia, Apă proaspătă pentru flori a fost cea mai bine vândută carte din 2020. În 2021 i-a apărut cel mai nou roman, Trei (Trois). Valérie Perrin locuiește acum în Normandia. (sursa litera.ro)
Sinopsis
„Numele meu este Virginie. Astăzi, dintre Nina, Adrien și Etienne, doar Adrien mai vorbește cu mine. Nina mă disprețuiește. În ceea ce-l privește pe Etienne, eu sunt cea care nu-l mai vrea. Cu toate acestea, m-au fascinat încă din copilărie. Nu m-am atașat niciodată de altcineva în afară de cei trei.“
1986. Adrien, Etienne și Nina s-au cunoscut în clasa a cincea. Se împrietenesc rapid și o promisiune îi unește: să părăsească provincia lor pentru a trăi la Paris și să nu se mai despartă niciodată.
2017. O mașină este descoperită pe fundul unui lac din cătunul în care au copilărit. Virginie, o jurnalistă cu un trecut enigmatic, acoperă evenimentul. Încetul cu încetul, ea dezvăluie legăturile extraordinare care îi unesc pe acești trei prieteni din copilărie. Ce au devenit? Care este legătura dintre această epavă și prietenia lor? (sursa litera.ro)
Romanul urmărește destinul celor trei, Nina, Adrien și Etienne, încă din copilărie și până în prezent, la maturitate.
În septembrie, anul 1986, cei trei sunt puși împreună în aceeași clasă a școlii École Pasteur din La Comelle, Burgundia. Nina, abandonată de mama sa încă de când era bebeluș și având un tată necunoscut, este crescută de bunicul ei. Etienne face parte dintr-o familie bogată și locuiește cu părinții și cu sora lui mai mică, Louise. Acesta caută aprobarea și dragostea tatălui pe care simte că nu o va primi niciodată. Adrien este crescut de mama sa, care a fost amanta celui care reprezintă o prezentă abia simțită în viața sa, tatăl său.
Încă de la început m-am întrebat ce i-a unit pe cei trei. Să fi fost teama lor comună de abandon sau lipsa dragostei provocată de unul sau de ambii părinți?
Nina se va întreba toată viața de ce a părăsit-o mama sa și se va îndoi întotdeauna de ea însăși, fapt care o va determina să facă anumite alegeri greșite.
Chiar înainte ca cei trei să părăsească La Comelle și să se mute în Paris, după bacalaureat, bunicul său este ucis de un șofer de camion neatent. Acest lucru o va bulversa total pe Nina, iar nevoia sa de a fi iubită va fi catalizatorul ce o va împinge spre o căsătorie cu un bărbat nepotrivit. Ca o ironie a sorții, șoferul care-i ucisese bunicul, lucra la firma viitorului soț. Un red flag care îi scapă pe moment Ninei.
Etienne se va simți toată viața măcinat de tratamentul diferit al tatălui său față de el, comparativ cu frații săi. Nevoia de a fi iubit și apreciat îl determină și pe el să facă anumite alegeri greșite încă din adolescență; alegeri ce îl vor marca pentru restul vieții sale.
Adrien este cel tăcut dintre cei trei. Îi lipsește prezența tatălui, iar conversațiile rare și lipsite de substanță pe care le are cu acesta, nu fac decât să adâncească prăpastia dintre cei doi. Pe lângă acest lucru, Adrien se luptă cu ceva ce vine din interiorului lui, ceva ce nu poate accepta prea ușor, singurul secret pe care îl are față de ceilalți doi prieteni ai săi.
Mi-a plăcut foarte mult că nu a existat o grabă în relatarea acestui roman, l-am simțit ca fiind foarte aerisit și mi-a făcut plăcere să-l citesc.
Valérie Perrin are, cu siguranță, un talent aparte când vine vorba de a povesti; te ține conectat și atent, fără să-ți dea peste cap liniștea interioară. Mesajul pe care îl transmite este ceva de genul: „aveți răbdare, dragi cititori, totul va deveni mai clar pe măsură ce veți citi.”
După ce am citit „Apă proaspătă pentru flori” eram convinsă că voi mai intra în lumea acestei autoare și iată că romanul „Trei” a fost o alegere pe care nu o regret nicicum.
Acest roman are tot ce mi-aș fi putut dori: este actual, tratează probleme serioase are societății în care trăim precum abandonul, neacceptarea și criticarea celor diferiți, traume din copilărie și teama de a nu fi iubit, dar o face într-un mod prin care nu adâncește suferința, ci credința în speranță.
A fost interesant să descopăr modul în care evoluează fiecare dintre cei trei și relațiile pe care le leagă. Toți au avut experiențe care i-au modelat și i-au ajutat să-și umple golurile lăsate de traumele din copilărie, deși suferința lor a fost, în anumite momente, greu de suportat.
Cel mai mult m-a surprins povestea lui Adrien, pe care nu am putut-o descifra decât după jumătatea romanului, lucru care mi-a oferit o imagine completă asupra acestui personaj. Deși aveam senzația că romanul este mai mult despre Nina, la început, povestea este, de fapt, a lui Adrien, și este una extrem de interesantă pe care cu siguranță vă veți dori să o descoperiți.
Copilăria celor trei este cea mai bună partea a cărții. Mi-a plăcut să-i privesc pe cei trei cum își petrec timpul, în inocența lor, acultând muzică, dormind împreună, împărtășindu-și fiecare secret, iar, mai apoi, în adolescență, continuând să discute despre diferite descoperiri sau trăiri.
În cazul în care vă doriți să citiți această carte, o puteți găsi pe:
Dacă doriți să citiți și alte articole, le puteți accesa aici: andreeajuvina.ro
