„… pământul și carnea se confundau într-o unică materie, noroiul. Linia li se arată de departe. Cerul era de un cenușiu murdar, sfâșiat la bază de flăcări țâșnind ca dintr-o cârpă uriașă care ar fi luat foc. Această linie de fractură deschisă între cer și pământ se sublinia și mai tare printr-o neîncetată hărmălaie, bubuituri de tun, explozii de obuze și de mitralii.”