« „Trupul acela țeapăn, gîndi Doru Matei, am să-l simt toată viața. Îmi vine să țip... Aș fi vrut să nu se fi întîmplat nimic... Goya... Rembrandt... mi-au devenit odioși! Am să urlu, totuși...” » Într-un imobil oarecare din strada Craiței, cu ocazia unei inundații, cinci locatari dau peste două tablouri de o valoare inestimabilă.… Citește în continuare Cianură pentru un surâs, Rodica Ojog-Brașoveanu