-
Sufletul lumii, Camelia Cavadia
„Am scris această carte pentru că mă tem de lumea care va veni, dar, mai ales, mă tem să nu moară POVEȘTILE. Să nu dezbrăcăm de tot lumea de mister sau nu cumva să nu-l recunoaștem când ni se arată.” Așa începe Camelia Cavadia această colecție de povestiri ademenindu-ne să intrăm într-o lume a copilăriei și a poveștilor spuse de bunici într-o perioadă în care exista timp pentru a asculta, pentru a ne imagina și pentru a trăi cu adevărat fiecare moment.
-
Miezul, Peter V. Brett
La aproape opt luni de la terminarea primei cărți a seriei Demon a lui Peter V. Brett, „Omul pictat”, iată că am reușit să ajung, în cele din urmă, să descopăr întreaga poveste. Sunt foarte fericită pentru faptul că primul meu contact cu lumea Fantasy a fost prin intermediul acestei serii — cu siguranță va rămâne seria mea de suflet, cea care a reușit să mă conecteze cu minunata lume a acestui gen. M-am atașat de aproape toate personajele de la început până la sfârșit și am fost încântată să descopăr că autorul continuă povestea prin intermediul trilogiei „Nightfall Saga”.
-
Vara în care mama a avut ochii verzi, Tatiana Țîbuleac
„Ochii mamei erau o greșeală Ochii mamei erau resturile unei mame frumoase Ochii mamei plângeau înăuntru Ochii mamei erau dorința unei oarbe împlinită de soare Ochii mamei erau lanuri de tulpini frânte Ochii mamei erau poveștile mele nespuse Ochii mamei erau geamurile unei submarin de smarald Ochii mamei erau scoici crescute pe copaci Ochii mamei erau cicatrice pe fața verii Ochii mamei erau muguri în așteptare.”
-
Cartea gâștei, Yiyun Li
„Ce e fericirea? ar putea să mă întrebe.Fericirea, i-aș spune, e să-ți petreci fiecare zi fără să-ți sucești gâtul uitându-te înainte spre ziua de mâine, spre luna următoare, spre anul viitor, și fără să întinzi mâinile ca să oprești fiecare zi să devină ieri.”
-
Surâsul Caterinei, Carlo Vecce
„Să scrii tot, să scrii mereu. Pentru că ceea ce nu scrii nu există, nu e real. Și viața cea scurtă a lui Antonio aparține realității, pentru că a produs acele rânduri scrise în contul său, pentru că altminteri s-ar fi scurs ca nisipul din această clepsidră. Totul devine un înscris, care merge înainte fără să se oprească, exact ca și zilele, care nu se mai întorc niciodată.”