-
Câine negru, porumbel rătăcitor, Radu Găvan
„O umbră strecurându-se printre umbre, spune luna.Obrajii îi erau reci, întotdeauna atât de reci, murmură ploaia, însă fruntea îi ardea, apoi în clipa următoare îngheța.Era straniu, șuieră vântul, cum se furișa, spune noaptea, fără ca eu să îl ating.Nu a mai rămas nimeni să le spună povestea, șoptește întunericul, așa că o voi spune eu.”
-
Anna Karenina I, Lev Tolstoi
„Orice om, cunoscând până în cele mai mici amănunte toată complexitatea situației care îl înconjoară, presupune fără să vrea că această complexitate și greutatea de a o lămuri sunt numai o particularitate personală și întâmplătoare a lui și nici nu-i trece prin cap că și alții sunt înconjurați de aceeași complexitate a propriei situații personale ca și el.”
-
Leviathan, Julien Green
„N-avea nici o importanță că-i întuneric sau lumină în odaie, că inima omenească poate fi împietrită sau milostivă. Lumea se destrăma ca un vis urât; din toată această viață nu-i mai rămânea decât durerea ce mai stăruia în carne, dar și această durere asurzea treptat, ultimele legături se rupeau. Din tot haosul în care se învălmășeau acum toate cele pământești, doar sunetul vocilor mai răzbea până la ea, dar nu le mai prindea înțelesul. Ochii ei începeau să se ațintească asupra viziunii pe care morții o contemplă veșnic.”
-
Să nu mă părăseşti, Kazuo Ishiguro
„Atunci, cum stăteam acolo, uitându-mă la acele gunoaie ciudate și simțind cum bate vântul cu putere peste câmpiile pustii, a fost singura dată când m-am lăsat în voia fanteziei… Mă gândeam la tot gunoiul ăsta, la plasticul ce flutura între crengi, la chestiile ciudate, marine, prinse în gard, și-atunci am închis ochii pe jumătate și mi-am imaginat că ăsta e locul unde târâseră valurile mării tot ce am pierdut din copilărie și până azi, iar acum eu mă aflu aici, în fața tuturor acelor lucruri, și dacă aștept suficient de mult, de dincolo de câmp va apărea o siluetă micuță care va crește pe măsură ce se va apropia, până…