„Mereu, mereu, în toate, era vorba doar despre noi, despre talentul nostru, despre ceea ce suntem noi și ceea ce-am putea deveni, despre ceea ce trebuia neapărat să ajungem. Mai târziu, erau convinși că voi ajunge profesoară de engleză. Neapărat ceva legat de copii. Dar nu o simplă educatoare, ca străbunica. Așchia trebuia să sară mult mai departe de trunchi! Însă eu am ajuns să nu mă mai pot uita la copii. Să nu mă mai pot uita la copii fără să…”