„Apăsată de grinzile grele, coapte de fum, de țigla veche, roasă, de coșul crăpat al sobei, de legăturile de mere și prune uscate, de știuleții de porumb, ramele de miere – fagurii se crăpaseră, și mierea de munte dulce-acrișoară, auriu-chihlimbarie, lipicioasă îi curgea pe pletele cărunte, pe spinare și pe picioare -, de toate fleacurile inutile pe care le păstra și de care nu se îndura nicicum să se descotorosească, fiindcă fiecare lucru era o amintire..”